Extras din curs
Actul efectiv de concepere si elaborare a ziarului configureaza, sugestiv, caracterul
intelectiv al produsului mediatic, în general, al ziarului, în cazul de fata.
- În expresie concentrata, ziarul constituie un proiect si un rezultat al unei bine gândite
actiuni (“strategii”) comunicationale.
- O actiune care îsi propune, în chip deliberat, constructia unei “realitati informationale”
particularizatoare (de echipa), prin gestionarea coerenta si controlata, în nume propriu, a mesajului
propus.
- Scopul urmarit si, de obicei, precizat în preambulul oricarui proiect publicistic, este de a
convinge: de a obliga mintea la consimtire. (1
- Caracterul deliberat al mesajului, trasaturile particularizatoare releva, fara echivoc,
dimensiunea subiectiva explicita a produsului mediatic – a ziarului – în substanta si efectele
informationale preconizate si finalizate.
- Produsul mediatic (ziarul) este o creatie, cu toate particularitatile specifice acesteia:
originalitate de interpretare si stil (“stilul casei”), impact cognitiv si emotional, determinarea unor
atitudini civice, politice, morale, de adeziune sau respingere a unor idei, opinii, programe
economice, doctrinare/ideologice sau initiative cu relevanta publica.
Spunem, astfel, ca un proiect mediatic bine gândit, trebuie sa defineasca, argumentat si
credibil, perceptia subiectilor comunicarii (“orientarea publicatiei”) asupra realitatii faptelor,
evenimentelor, opiniilor; mai precis, pozitia “actorilor” comunicarii fata de realitatea de fapt si, în
aceeasi masura, fata de realitatea perceputa de publicul tinta. Sociologii si specialistii în comunicare
releva, în context, configurarea a trei tipuri de realitati, de care un proiect comunicational realist
trebuie sa tina seama: a) realitatea de fapt (“obiectiva”), b) realitatea publicistica (preconizata si
finalizata de echipa redactionala); c) realitatea publicului (perceptia nemijlocita “a vietii traite”).
(1 G.Calinescu: “Un articol nu trebuie sa fie o piesa de retorica, ci o demonstratie suficienta, care sa
oblige mintea la consimtire”. Alte aprecieri si formulari memorabile, în “Gîlceava înteleptului cu
lumea” (I-II), Ed. Minerva, Bucuresti, 1974.
CONCEPEREA SI ELABORAREA ZIARULUI
4
- Rezulta, în consecinta, un concurs de realitati, carora proiectul si produsul comunicational
trebuie sa le gaseasca punctul de convergenta, plauzibil si convingator, pentru a asigura acceptarea
si succesul actului de informare si comunicare, a ziarului/publicatiei.
- “Actorii” comunicarii sunt obligati sa tina seama si sa-si onoreze rolul de intermediari ai
mesajului, rol ce le impune corectitudine si onestitate în identificarea, prelucrarea si publicarea
faptelor de presa.
- Cu atât mai mult se impune comportamentul comunicational corect si onest cu cât unii
ziaristi, de reala probitate profesionala, dobândesc un statut exponential, de “voci ale publicului”;
acelasi statut îl poate dobândi si ziarul, ca institutie comunicationala, când profeseaza, cu rigoare si
perseverenta, adevarul faptelor, evenimentelor, fara nici un fel de discrimnare sau alt tip de
diferentiere, de ordin social, politic, ierarhic etc. (A fost o vreme, scria J.F. Mansfield, când ziarul
“The Times” constituia proba indubitabila în justitie.).
- Cinstea profesionala este criteriul esential de asigurare a credibilitatii si prestigiului
ziaristilor si ziarelor, cauza situarii, de fapt, a presei în pozitia de a patra putere în stat, cu mari
resurse de echilibrare a deciziei politice, legislative, executive sau judecatoresti. (Este bine sa
retinem situarea mai mereu a mass media, în aprecierile publicului exprimate în sondaje sau alte
investigatii sociologice, în imediata apropiere a bisericii si armatei.).
- “Cinste si gramatica” le cerea I.L. Caragiale ziaristilor vremii sale, idee valabila si azi când
batalia profesionala se da între cuvântul cinstit si “cuvântul poruncit” (T. Arghezi), între realitatea
de fapt (“obiectiva”) si realitatea publicistica, prin natura ei, personalizata, subiectiva. Exigentele
unei astfel de “constructii” sunt bine precizate.
- “Mediile de masa construiesc realitatea în productia lor, la fel cum fiecare dintre noi a
construit, de la nasterea sa, propria sa imagine despre lume si îi da un sens potrivit cu experientele si
observatiile sale. În schimb, când aceste observatii ne parvin prefabricate de media, în continuturi
de diferite forme, putem spune ca acestea contribuie la constructia propriei noastre realitati”
(s.ns.).(2
- “Capacitatea de a influenta a media consta într-o <<putere constructionista>>; din simpli
<<observatori>>, apoi <<martori>> ai evenimentelor, jurnalistii devin <<creatori>> ai actualitatii,
asa cum exista ea pentru public” (s.ns.). (3
Aptitudinea ziaristilor de a retranscrie realitatea cât mai aproape de substanta ei veridica
constituie regula elementara a profesiei. Realitatea “asa cum exista ea pentru public” este un demers
obligatoriu, dar, asa cum spuneam mai la început, nu coincide, de multe ori, cu realitatea de fapt sau
cu cea publicistica. Prin mijloace comunicationale specifice, oneste, publicul poate fi implicat în
descoperirea adevaratei realitati mai favorabila propriei sale evolutii si optiuni.
Problema care se pune, în conceperea si elaborarea ziarului, este una a maximei luciditati
morale si profesionale si mai putin una a entuziasmului si orgoliului de a directiona cu tot
dinadinsul opinia publica (expresia consacrata este “directie de constiinta”). Desigur, entuziasmul si
orgoliul (profesional) nu trebuie sa lipseasca, dar numai cu atât publicatia risca sa dispara dupa
doua-trei numere. (4
Preview document
Conținut arhivă zip
- Conducerea si Elaborarea Ziarului.pdf