Conducerea și Elaborarea Ziarului

Actul efectiv de concepere si elaborare a ziarului configureaza, sugestiv, caracterul

intelectiv al produsului mediatic, în general, al ziarului, în cazul de fata.

- În expresie concentrata, ziarul constituie un proiect si un rezultat al unei bine gândite

actiuni (“strategii”) comunicationale.

- O actiune care îsi propune, în chip deliberat, constructia unei “realitati informationale”

particularizatoare (de echipa), prin gestionarea coerenta si controlata, în nume propriu, a mesajului

propus.

- Scopul urmarit si, de obicei, precizat în preambulul oricarui proiect publicistic, este de a

convinge: de a obliga mintea la consimtire. (1

- Caracterul deliberat al mesajului, trasaturile particularizatoare releva, fara echivoc,

dimensiunea subiectiva explicita a produsului mediatic – a ziarului – în substanta si efectele

informationale preconizate si finalizate.

- Produsul mediatic (ziarul) este o creatie, cu toate particularitatile specifice acesteia:

originalitate de interpretare si stil (“stilul casei”), impact cognitiv si emotional, determinarea unor

atitudini civice, politice, morale, de adeziune sau respingere a unor idei, opinii, programe

economice, doctrinare/ideologice sau initiative cu relevanta publica.

Spunem, astfel, ca un proiect mediatic bine gândit, trebuie sa defineasca, argumentat si

credibil, perceptia subiectilor comunicarii (“orientarea publicatiei”) asupra realitatii faptelor,

evenimentelor, opiniilor; mai precis, pozitia “actorilor” comunicarii fata de realitatea de fapt si, în

aceeasi masura, fata de realitatea perceputa de publicul tinta. Sociologii si specialistii în comunicare

releva, în context, configurarea a trei tipuri de realitati, de care un proiect comunicational realist

trebuie sa tina seama: a) realitatea de fapt (“obiectiva”), b) realitatea publicistica (preconizata si

finalizata de echipa redactionala); c) realitatea publicului (perceptia nemijlocita “a vietii traite”).

(1 G.Calinescu: “Un articol nu trebuie sa fie o piesa de retorica, ci o demonstratie suficienta, care sa

oblige mintea la consimtire”. Alte aprecieri si formulari memorabile, în “Gîlceava înteleptului cu

lumea” (I-II), Ed. Minerva, Bucuresti, 1974.

CONCEPEREA SI ELABORAREA ZIARULUI

4

- Rezulta, în consecinta, un concurs de realitati, carora proiectul si produsul comunicational

trebuie sa le gaseasca punctul de convergenta, plauzibil si convingator, pentru a asigura acceptarea

si succesul actului de informare si comunicare, a ziarului/publicatiei.

- “Actorii” comunicarii sunt obligati sa tina seama si sa-si onoreze rolul de intermediari ai

mesajului, rol ce le impune corectitudine si onestitate în identificarea, prelucrarea si publicarea

faptelor de presa.

- Cu atât mai mult se impune comportamentul comunicational corect si onest cu cât unii

ziaristi, de reala probitate profesionala, dobândesc un statut exponential, de “voci ale publicului”;

acelasi statut îl poate dobândi si ziarul, ca institutie comunicationala, când profeseaza, cu rigoare si

perseverenta, adevarul faptelor, evenimentelor, fara nici un fel de discrimnare sau alt tip de

diferentiere, de ordin social, politic, ierarhic etc. (A fost o vreme, scria J.F. Mansfield, când ziarul

“The Times” constituia proba indubitabila în justitie.).

- Cinstea profesionala este criteriul esential de asigurare a credibilitatii si prestigiului

ziaristilor si ziarelor, cauza situarii, de fapt, a presei în pozitia de a patra putere în stat, cu mari

resurse de echilibrare a deciziei politice, legislative, executive sau judecatoresti. (Este bine sa

retinem situarea mai mereu a mass media, în aprecierile publicului exprimate în sondaje sau alte

investigatii sociologice, în imediata apropiere a bisericii si armatei.).

- “Cinste si gramatica” le cerea I.L. Caragiale ziaristilor vremii sale, idee valabila si azi când

batalia profesionala se da între cuvântul cinstit si “cuvântul poruncit” (T. Arghezi), între realitatea

de fapt (“obiectiva”) si realitatea publicistica, prin natura ei, personalizata, subiectiva. Exigentele

unei astfel de “constructii” sunt bine precizate.

- “Mediile de masa construiesc realitatea în productia lor, la fel cum fiecare dintre noi a

construit, de la nasterea sa, propria sa imagine despre lume si îi da un sens potrivit cu experientele si

observatiile sale. În schimb, când aceste observatii ne parvin prefabricate de media, în continuturi

de diferite forme, putem spune ca acestea contribuie la constructia propriei noastre realitati”

(s.ns.).(2

- “Capacitatea de a influenta a media consta într-o <<putere constructionista>>; din simpli

<<observatori>>, apoi <<martori>> ai evenimentelor, jurnalistii devin <<creatori>> ai actualitatii,

asa cum exista ea pentru public” (s.ns.). (3

Aptitudinea ziaristilor de a retranscrie realitatea cât mai aproape de substanta ei veridica

constituie regula elementara a profesiei. Realitatea “asa cum exista ea pentru public” este un demers

obligatoriu, dar, asa cum spuneam mai la început, nu coincide, de multe ori, cu realitatea de fapt sau

cu cea publicistica. Prin mijloace comunicationale specifice, oneste, publicul poate fi implicat în

descoperirea adevaratei realitati mai favorabila propriei sale evolutii si optiuni.

Problema care se pune, în conceperea si elaborarea ziarului, este una a maximei luciditati

morale si profesionale si mai putin una a entuziasmului si orgoliului de a directiona cu tot

dinadinsul opinia publica (expresia consacrata este “directie de constiinta”). Desigur, entuziasmul si

orgoliul (profesional) nu trebuie sa lipseasca, dar numai cu atât publicatia risca sa dispara dupa

doua-trei numere. (4