Teorii privind apariția statului

Curs 1

Politologia-stiinta care studiaza statul, organizarea si conducerea cetatii. Viata politica mai este studiata de unele discipline de ramura precum sociologia politica, psihologia politica, filozofia politica, istoria ideilor politice, relatiile international. Specificul sau este ca disciplina noastra sintetizeaza toate rezultatele obtinute in scopul de a formula teorii care sa explice fenomenele politice.

1. Politologia o stiinta a studiului statului. Statul este institutia politica prin excelenta este una din cele mai vechi institutii politice, el asigura identitatea si continuitatea societatii, astfel, stiinta politica ar studia statul cu formula si regimuruile sale cu mecanisme de functionare si impactul asupra vietii internationale. (Aristotel, Herodot, Machiaveli, Montesquieu, Th.Hobbes). Critici ale pozitiei: notiunea de stat este polisemantica, statul nu este cea mai veche institutie politica, statul nu este unica institutie politica.

2. Politologia este stiinta care studiaza puterea. In aceasta aceptiune, politologia este studiul modului de a dobandi si folosi puterea, concentrarea si distributia puterii, originea si legitimitatea exercitarii sale. Aceasta pozitie a fost sustinuta de Max Weber, Maurice Duverger, Raymond Aron. Critici: puterea este doar o componenta a fenomenului politic si nu politicul ca atare; notiunea de putere este pe de-o parte prea limitat pentru ca nu trimite numai la ideea de conflict, ci si la cea de consens si colaborare.

3. Politologia este o atribuire imperativa de valori pentru societate (David Easton) astfel stiinta politica este eliberata complet de raportul cu statul si putem vorbi despre politica si intr-o societate fara stat in cadrul partidelor, sindicatelor. Criticii reproseaza faptul ca teoria politica este neglijata in dauna datelor factuale concrete. Accentul este pus pe statistici, interviuri, sondaje si nu se trece la pasul urmator , acela al integrarii lor intr-o teorie.

Curs 2 Functiile si metodele politologiei

1.Functia cognitiva este deosebit de importanta pentru ca prin ea se relizeaza cunoasterea si intelegerea fenomenului politic; cunoasterea trebuie sa fie obiectiva, nepartinica, lipsita de incarcatura ideologica.

2.Functia creativa se obiectivizeaza in elaborarea unor teorii, conceptii, doctrine si programe politice, adica in creearea unor valori politice care vor fundamenta cultura politica.

3.Functia proxiologica(proxis) si normativa=politologia nu este doar o disciplina teoretica, ea este capabila sa ofere solutii pertinente pentru perfectionarea sistemului politic. Politologia poate furniza metodele alternative de dezvoltare, fie prin reformarea sistemului existent, fie prin transformarea radicala a acestuia(schimbarea regimului-revolutie).

4.Functia prospective ea se refera la previziunea politica menita sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile care survin in raporturile sociale.

5. Functia educative care vizeaza implicarea responsabila a fiecarui cetatean in activitatea politica si respectarea valorilor democratiei si a valorilor umaniste. Politologia contribuie la formarea unei educatii civice patriotice si politice a constiintei de sine, a individului si a societatii.

Metodele si limitele cunoasterii polticului: in elaborarea obiectului sau de studiu, stiinta politica foloseste o serie de tehnici si metode specifice stiintelor socio umane, astfel, dupa cum arata Adrian Paul Iliescu pentru a-si atinge scopurile, ea utilizeaza metoda descrierii, interpretarii, explicarii si rezolvarii de probleme. O cercetare politologica contine diagnoze=( caracterstici ale unei anumite situatii), explicatii, previziuni, avertizari,argumentari si solutii la problemele existente. Ca orice stiinta, ea urmareste adevarul si obiectivitatea, dar cunoasterea sa nu este infaibila datorita complexitatoo obiectului sau de studiu, anume societatea umana si organizarea sa politica. Principalele surse de eroare sau de formare care pot afecta demersul acestei discipline sunt urmatoarele: *insuficienta datelor si absenta informatiilor despre multe fenomene politice relevante, oamenii nu pot fi urmariti in mod permanent si de aici rezulta o lipsa cronica de informatii utile. *interpretarea inadecvata a datelor, comportamentul uman trebuie interpretat dar de multe ori aceasta interpretare este deformata. *interactiunea fapte-valori: in descrierea unor fapte reale, intervin de foarte multe ori judecati de valoare ale autorului descrierii care sunt subiective si deci irelevante. *complexitatea datelor relevante :fenomemele politice depind de o multitudine de factori biologici, geografici, psihologici, religiosi, morali. Analizarea tuturor acestor influente intr-un sistem explicativ este o sarcina foarte dificila.*dificultatea de a dedudce legi generale din fapte sociale deoarece acestea sunt diverse , singulare, aproape imposibil de generalizat.