Managementul traficului rutier și telematică

1. INSTRUMENTE MATEMATICE DE ANALIZĂ A FLUXURILOR DE TRAFIC

Autor: Daniela FLOREA

Viaţa modernă este confruntată cu situaţii contradictorii: cu cât mai des suntem în criză de timp, cu atât mai mult suntem puşi în situaţia de a aştepta: la supermarket, la bancă sau oricare alt serviciu, la accesarea internet-ului sau când apelăm un număr prin telefon. Dar cel mai des aşteptările din traficul rutier urban, de la intersecţii sau trecerile de pietoni şi parcări şi la apariţia situaţiilor de urgenţă pe orice drum (un accident, un blocaj de circulaţie) pot genera multe minute de întârziere pentru oricare dintre participanţii la trafic.

Inginerul de trafic se confruntă astfel cu o problemă majoră pe care trebuie să o rezolve, problema apariţiei şi dizolvării şirurilor de aşteptare sau cozilor. Rezolvarea acestui tip de probleme se realizează pe baza analizei fluxurilor rutiere cu ajutorul teoriei probabilităţilor şi statisticii matematice.

Multe dintre serviciile urbane se confruntă cu incertitudini privind timpul de producere, tipul, locaţia şi mărimea cererii de transport. Pot fi amintite printre altele, nevoia asigurării asistenţei de urgenţă - asigurată de poliţie, ambulanţă, pompieri şi servicii de intervenţie – iar utilizarea de către acestea a amenajărilor rutiere publice şi private diferă de la o zi la alta.

Inginerii de trafic cunosc faptul că există modele statistice care permit estimarea numărului de călătorii care sunt efectuate în anumite intervale de timp. Dar locaţia şi momentul exact al unei cereri particulare de transport nu pot fi prognozate. Aceste incertitudini pot cauza congestia sistemului chiar şi atunci când, ca valoare medie capacitatea de circulaţie este asigurată. Analiza acestui tip de date se realizează folosind variabilele aleatoare.

1.1. SĂ NE REAMINTIM DE STATISTICĂ

Cercetarea statistică reprezintă procesul de cunoaştere a fenomenelor de masă cu ajutorul metodelor statistice. Ea se desfăşoară în trei etape sau faze succesive:

1. culegerea datelor sau observarea statistică;

2. prelucrarea datelor primare şi obţinerea indicatorilor statistici şi derivaţi;

3. analiza şi interpretarea rezultatelor prelucrării.

Etapele cercetării statistice trebuie organizate astfel încât să reducă la minimum riscul unei erori de culegere, prelucrare şi analiză.

1.1.1. Culegerea datelor statistice

Observarea statistică constă în culegerea, după criterii bine stabilite a valorilor caracteristicilor prevăzute în programul cercetării, de exemplu:

• înregistrarea volumelor de trafic pe în anumite intervale de timp,

• înregistrarea vitezelor vehiculelor unui flux rutier sau înregistrarea vitezei unui autovehicul pe anumite porţiuni de drum,

• înregistrarea intervalelor de timp sau spaţiu dintre vehiculele care se succed într-un flux de circulaţie,

• înregistrarea numărului de vehicule care trec printr-o secţiune a unui drum, etc

În procesul observării statistice, datele trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

• condiţia de volum care presupune culegerea datelor după un program care să asigure relevanţa cercării;

• condiţia de calitate care impune înregistrarea unor date autentice, reale, care nu prezintă erori.

Observarea statistică este o acţiune care necesită pregătirea resurselor umane ce vor fi folosite pentru colectarea datelor, dar şi resurse materiale adecvate, care nu sunt foarte ieftine (de exemplu, radare pentru înregistrarea vitezelor sau aparatura de supraveghere şi înregistrare a traficului care să ofere valori ale fluxurilor rutiere, dar şi cronometre şi aparatură de măsurare a distanţelor).

Astfel, proiectarea unei observări statistice trebuie să ţină seama de rezolvarea unor probleme metodologice şi organizatorice.

Programul observării statistice

cuprinde următoarele elemente de bază:

• Scopul observării, subordonat celui al cercetării statistice, constă în enunţarea obiectivelor prevăzute a se realiza.

• Obiectivul observării îl constituie populaţia cercetată, de exemplu, cercetarea circulaţiei rutiere pe o singură bandă de circulaţie sau pe toate benzile, pe un singur sens sau pe ambele sensuri de pe o arteră rutieră. Trebuie specificată locaţia, dar şi intervalul de timp.

• Unitatea de observare

• Programul observării: constă în stabilirea tuturor caracteristicilor care trebuie să fie înregistrate, a modalităţilor de culegere a datelor. Programul se poate concretiza prin întrebări, care sunt înscrise în formulare statistice – fişe în cazul unei singure unităţi de observare şi liste, în cazul mai multor unităţi de observare.

• Formulare şi instrucţiuni de înregistrare. Fişele şi listele trebuie însoţite de instrucţiuni sau recomandări metodologice şi tehnice imprimate direct pe formular sau în anexe.

• Timpul de observare – se poate referi la:

o Un moment critic care să surprindă fenomenul în mod static;

o O perioadă mai mare, o săptămână, o lună sau chiar un an, pentru observările de tip continuu.

Timpul cât durează înregistrarea care este funcţie de volumul înregistrărilor, consistenţa programului, număr de persoane implicate.

• Locul unde sunt raportate – de obicei coincide cu locaţia organizatorului cercetării statistice.