Mărfuri periculoase

INTRODUCERE

Schimbul de valori materiale în comerţul internaţional a crescut considerabil, antrenând un numar tot mai mare de participanţi si totodatã, diversificându-se si specializându-se în mod deosebit ca urmare a progreselor tehnico - ştiinţifice si economice înregistrate în ultimile decenii.

Acest avânt economic înregistrat de societatea omeneascã a determinat o marire a traficului de materii prime necesare industriei (minereuri, cãrbune, petrol), agriculturii (îngrãşãminte chimice), precum si a schimbului de produse finite industriale si alimentare.

In realizarea acestor schimburi pe plan mondial conexiunea principalã dintre producãtori si consumatori este realizatã preponderent de transportul naval cãruia i-a revenit un rol de primã marime din punct de vedere cantitativ, al oportunitãţii si preţului specific.

In epoca contemporanã, marile si oceanele lumii nu numai cã nu separã ţãrile si civilizaţiile globului, ci dimpotrivã, constituie mijlocul cel mai eficient de legãturã pentru schimburile economice, constituind calea principalã în derularea lor, comparativ cu restricţiile impuse cãilor terestre si aeriene.

Transportul maritim, mijlocul cel mai economic, calculat fie la cost global, fie la tone transportate, se realizeazã printr-o gamã foarte variatã de nave specializate si corespunde cu capacitãţile de transport, acestea fiind cuprinse între câteva sute de tdw si 30.000 de tdw pentru navele de marfuri generale (cargouri), pânã la marile mineraliere de 100 - 300.000 tdw, vrachiere de 25.000 - 150.000 tdw, petroliere de 10.000 - 150.000 tdw si supertancuri ce depãşesc frecvent 500.000 tdw.

Constructiv, aceste nave maritime au cunoscut mai multe variante în evoluţia lor de-a lungul timpului, uneori chiar contradictorii, din care rezultã procuparea continuã a specialiştilor pentru a rãspunde exigenţelor privind calitãţile nautice, siguranţei si operativitãţii navelor, cerinţe necesare unei exploatãri cât mai judicioase si economice a acestora.

Marfurile constituie obiectul transportului maritim fiind totodatã factorul motor în evoluţia acestuia.

In procesul general privind transportul maritim, dintre cele trei elemente structurale de bazã, nava - marfa - portul, marfa are un rol hotãrâtor, atât pentru evoluţia navelor cât si a porturilor, determinând adaptarea acestora din urmã, a caracteristicilor lor, pentru a creşte la maximum eficienţa economicã si siguranţa în exploatare.

Intotdeauna siguranţa este factorul care primeazã. Marfurile periculoase (dangerous goods), prin diversitatea si condiţiile speciale de manipulare si transport impun respectarea cu stricteţe a unor reglementãri specifice care, de-a lungul timpului au condus la apariţia Codului I.M.G.D. (International Maritime Dangerous Goods Code) ale cãrui dispoziţii si reglementãri vor constitui obiectul acestei lucrãri.

Din multitudinea si diversitatea marfurilor se disting marfurile periculoase, atât ca pondere în volumul transporturilor, cât mai ales prin caracteristicile si gama largã de produse.

Codul Maritim Internaţional al Marfurilor Periculoase (International Maritime Dangerous Goods Code) este creat sã asiste cerinţele comerciale internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare (S.O.L.A.S.) referitor la transportul marfurilor periculoase pe mare.

De asemenea, Codul I.M.D.G. este conceput pentru a acorda o standardizare internaţionalã pentru transportul marfurilor periculoase pe mare.

Codul a fost publicat pentru prima datã în anul 1961. In anul 1972 a apãrut o ediţie revizuitã, într-o versiune completatã. In anii urmãtori (1972, 1973, 1974, 1975, 1976) au fost editate suplimente, iar în anul 1977 au fost editate 4 volume ce urmau a fi completate cu suplimente formate din pagini adiţionale si înlocuitoare.

Ulterior, din motive practice, a fost editat un al cincilea volum, precum si un al şaselea intitulat "Supliment".

Aceastã ediţie este garantatã de cãtre Rezoluţia A-81 (IV) a celei de-a IV-a sesiuni a I.M.C.O.

Codul I.M.D.G. este axat pe clasificarea marfurilor periculoase pe clase si diviziuni din capitolul VII al Conferinţei Internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare.

Marea majoritate a paginilor codului I.M.D.G. sunt constituite în fişe individuale pentru marfurile periculoase existente.

Fiecare fişã individualã de marfuri periculoase (substanţe) este suficient de informativã privind identificarea, marcarea, etichetarea, ambalarea si stivuirea acestora. Interpretarea corectã a informaţiilor si respectarea indicaţiilor conţinute în fişele individuale duc la evitarea accidentelor pe timpul depozitãrii, manipulãrii si transportului marfuirlor periculoase.

In fisa prezentatã ca exemplu sunt expuse urmãtoarele date :

CLASA : 4.1. - Solide inflamabile

DENUMIREA : Trinitrotoluen, umed (TNT WETTED)

PROPRIETATI : Substanţã în formã purã formatã din cristale galbene. In caz de incendiu degajã abur toxic, care în compartimentele închise poate forma un amestec exploziv cu aer. Explozibil si sensibil la frecare în formã uscatã. Poate forma compuşi extrem de sensibili cu metale grele sau sãrurile acestora.

AMBALARE : Grupa de ambalare I. Recipiente ermetice a se vedea tabla 3 din introducerea acestei clase. Pentru conţinut de apã de 10 - 30 % în recipiente de sticlã prevãzute cu cãptuşealã inertã care sã amortizeze şocurile, introduse în lãzi de lemn tip 4.C, 4.D, 4.F.

OBSERVATII : Dãunãtor la contactul cu pielea. Se va refuza îmbarcarea ambalajelor cu defecte sau prezentând scurgeri.Pe parcursul transportului se va avea în vedere conservarea procentului de 30 % apã în masa acestuia. Pentru TNT uscat sau cu mai puţin de 30% apã se va studia fişa U.N. No.0209,Clasa 1.

STIVUIRE : categoria "E" "Departe de" , clasa 3 si metale grele în special plumbul si compuşii sãi.