Mijloace de Transport Tractate și Autopropulsante

1. Date generale despre transport

Dezvoltarea, diversificarea şi modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea şi intensificarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a muncii.

Având în vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producţie şi consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obţinute în celelate ramuri ale producţiei materiale din locul în care au fost produse la cel în care urmează a fi consumate în cadrul pieţei interne şi internaţionale. Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în spaţiu a călătorilor şi mărfurilor.

Însă nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informaţional, transportul de lichide şi gaze prin conducte şi alte activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activităţi se realizează prin instalaţii proprii şi nu necesită operaţiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de către transportator a mărfurilor, obligaţia de pază şi preluare a lor la destinaţie.

Considerată sub aspectul conţinutului său economic, activitatea de transport constituie mijlocul prin care se înlesneşte schimbul de bunuri şi deplasarea oamenilor, spre deosebire de deplasarea gândirii (transportul corespondenţei, faxul, transmisiunile telefonice), transport ce este supus altor reguli.

De asemenea, rămâne în afara sferei noastre de preocupare transportul poştal care, deşi se realizează pe baza unor raporturi juridice între transportator şi unitatea de poştă, nu se integrează în contractul de transport. Mai mult, nici expeditorul, nici destinatarul nu au legături juridice cu unitatea de transport ce realizează activitatea de corespondenţă. Astfel, activitatea de transport poate fi definită ca acţiunile prin care se organizează şi se realizează deplasarea călătorilor şi mărfurilor în spaţiu şi timp.

Un rol important îl are transportul în sfera producţiei unde, printr-o mai bună organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari.

Producţia unei întreprinderi este deservită nu numai de transportul intern, ci şi de transportul care realizează legăturile externe ale acesteia cu celelate întreprinderi şi cu întreaga economie naţională.

De aici decurge funcţia importantă a transporturilor de a susţine legăturile de producţie între întreprinderi, comunicaţiile între marile centre industriale, între cele industriale şi agricole, etc. Acest rol este îndeplinit de transporturile de utilitate publică, în componenţa cărora intră: căile ferate, fluviale şi maritime, rutiere, transportul aerian şi transportul de călători. Acesta din urmă deserveşte procesul de producţie prin deplasarea muncitorilor la şi de la locul de muncă.

Rolul transporturilor este evident, prin intermediul acestora asigurându-se procesul de producţie cu mijloace de producţie şi forţă de muncă.

Importanţa transporturilor constă nu numai în funcţia pe care o au în dezvoltarea complexului socio-economic naţional, ci şi în rolul important exercitat asupra amplificării relaţiilor dintre state. Astfel, transporturile internaţionale reprezintă mijlocul material ce stă la baza relaţiilor economice cu celelate ţări ale lumii. Acestea continuă procesul de producţie în sfera circuitului economic mondial şi reprezintă un sistem tehnico-economic complex prin intermediul căruia o parte din produsul social este realizat pe pieţele externe în schimbul unor mărfuri necesare economiei naţionale, contribuind astfel la modificări de structură, calitate şi cantitate în produsul intern brut, produsul naţional brut şi produsul naţional net.

2. Exemple de mijloace de transport

Vehiculul este un sistem mecanic care se deplasează prin rulare cu ajutorul roţilor sau prin alunecare, tip sanie, pe o cale rutieră, servind ca mijloc de transport de bunuri sau persoane, ori pentru efectuarea de servicii.

Autovehiculul este vehiculul care se deplasează prin autopropulsare, fiind suspendat elastic pe roţi sau pe şenile, cu excepţia mopedelor şi a vehiculelor care circulă pe şine, circulând în mod obişnuit pe drumurile publice şi servind la transportul de bunuri sau persoane sau la efectuarea de lucrări (tramvaiul şi troleibuzul sunt considerate autovehicule). Autovehiculul care s-a defectat pe parcurs şi care este transportat prin tractare pană la o unitate service este considerat temporar vehicul.

Primul vehicul modern a fost construit de Leonardo da Vinci.

Automobilul este vehiculul cu motor de propulsie care circulă pe o cale rutieră prin mijloace proprii având cel puţin patru roţi, care nu circulă pe şine şi care serveşte pentru transportul persoanelor şi/sau al bunurilor, pentru tractarea vehiculelor destinate transportului de persoane şi/sau bunuri, şi pentru transporturi speciale. Clasificarea lor este prezentată în figura 2.1.

Termenul de automobil include şi vehiculele alimentate de la o linie electrică: troleibuzul, precum şi vehiculele cu trei roţi a căror masă depăşeşte 400 kg. Vehiculele cu trei roţi simetrice faţă de planul median la care masa vehiculului carosat este egală sau mai mică cu 400 kg sunt considerate motociclete respectiv motorete. Troleibuzul este considerat automobil, în schimb tractoarele şi maşinile agricole autopropulsante nu intră în această categorie.

Mopedul este un vehicul cu două roţi dotat cu motor, având capacitatea cilindrică de cel mult 50 cmc şi viteza maximă prin construcţie mai mică de 25 km/h fiind asimilat bicicletei.

Motocicleta este autovehiculul cu două roţi cu sau fără ataş.

Motoreta este motocicleta care are capacitatea cilindrică de cel mult 50 cmc şi care prin construcţie nu poate depăşi o viteză de 50 km/h.

Autoturismul este un automobil avand cel mult nouă locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului şi care prin construcţie şi utilizare este destinat transportului rapid de persoane şi a bagajelor acestora şi/sau transportului de bunuri, putând tracta şi o remorcă.

După forma caroseriei, autoturismele pot fi:

1. cu caroserie închisă: a. berlină; b. coach; c. limuzină; d. cupeu; e. break;

2. cu caroserie deschisă: a. roadster; b. spider;

3. cu caroserie specială.

Autoturismul berlină se caracterizează prin caroserie închisă cu sau fără montant central (stâlp) între ferestrele laterale, acoperiş fix, rigid, ce poate fi prevăzut cu o trapă pentru aerisire. Numărul de locuri este de trei sau mai multe, dispuse pe cel puţin două rânduri. Numărul de uşi laterale: două sau patru, putând avea şi o deschidere în spate pentru acces în habitaclu sau în portbagaj. Numărul de ferestre: 4 laterale.

Când ferestrele nu sunt separate printr-un montant central avem COACH.

Berlina decapotabilă (are caroserie decapotabilă) se caracterizează printr-un cadru fix şi acoperiş escamotabil. Numărul de locuri: patru sau mai multe. Numărul de uşi: două sau mai multe uşi laterale. Ferestre laterale: patru sau mai multe.

Limuzina este berlina de mare capacitate, caracterizată prin caroserie închisă, putând fi prevazută cu geam care să separe locurile din spate de cele din faţă, acoperiş fix, care în unele situaţii se poate deschide pe o anumită porţiune. Numărul de locuri patru sau mai multe, pe cel puţin două rânduri, astfel încât în faţa locurilor din spate să poată fi dispuse şi strapontinele. Numărul de uşi laterale: patru, şase sau mai multe. Numărul de ferestre laterale: şase sau mai multe.