Sisteme de transport - condiții impuse de transport - indicatori tehnico-economici

Sisteme de transport

Sistemele de transport reprezintă totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de transport dintre care cele mai importante sunt următoarele: criteriul tehnic, geografic, administrativ-organizatoric, al obiectului transportului şi criteriul integrării cu proces de producţie.

Sistemul tehnic de transport reprezintă totalitatea mijloacelor de transport propriu-zise a instalaţiilor si construcţiilor aferente definit prin folosirea unei anumite tehnici de efectuare a deplasării. Cele mai importante sunt:

 sistemul de transport rutier, având componente principale: autovehiculul şi drumul;

 sistemul de transport cale ferată, având componente principale: calea ferată, locomotiva, vagoanele, instalaţiile de dirijare, staţiile şi tirajele;

 sistemul de transport de navigaţie fluvială, având componente principale: calea pe apă amenajată sau neamenajată, fluvii si râuri, canale artificiale, nave, porturi;

 sistemul de navigaţie maritimă, având componente principale: nave, porturi;

 sistemul de transport aerian, având componente principale: aeronavele, aeroporturile;

 sistemul de transport prin conducte, având componente principale: conducte, staţii de pompare.

În primele cinci categorii de transporturi obiectul supus transportului (oameni sau marfă) este purtat de mijlocul de transport (autovehicul, locomotiva şi vagoane, nave, aeronave).

Din punct de vedere al criteriului geografic înţelegem totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de transport care acţionează pe un teritoriu dat. Astfel:

 sistemul de transport uzinal (intern);

 sistemul de transport urban (călători, mărfuri);

 sistemul de transport suburban (călători, mărfuri);

 sistemul de transport interurban;

 sistemul de transport naţional: - sistem urban

- sistem suburban

 sistemul de transport internaţional: - continental

- intercontinental

Prin sistem organizator de transport se înţelege totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de transport aflat sub aceeaşi tutelă administrativ organizatorică bine definită.

Din punct de vedere al obiectului transportului, transporturile se împart în:

 de persoane;

 de mărfuri.

După criteriul integrării se împart în:

 tehnologice;

 de uz general.

Dintre criteriile enunţate mai sus, criteriul tehnologic defineşte elementele componente ale sistemului. Excepţie face metroul care se defineşte după sistemul geografic. Metroul (metropolă = oraş mare) reprezintă sistemul tehnic de transport definit astfel: trenuri electrice cu, cale scoasă din traficul urban.

Cerinţele impuse de transporturi

Condiţiile generale care se impun sunt:

a) siguranţa circulaţiei (navigaţii şi zborul) care constituie condiţia fundamentală a transportului. Siguranţa circulaţiei trebuie să asigure funcţionarea neîntreruptă şi in condiţii perfecte a tuturor mijloacelor şi instalaţiilor de transport evitând accidentarea călătorilor şi personalului, distrugere mărfurilor, avarierea sau distrugerea în totalitate a sistemelor si mijloacelor de transport.

b) regularitatea circulaţiei – în sensul respectării cu stricteţe a graficului de circulaţie

c) ritmicitatea transportului – respectarea regulară pe o perioadă dată de timp a aceluiaşi serviciu. Ritmicitatea transportului trebuie să se respecte prin graficul circulaţiei şi să fie realizat concret prin asigurarea regularităţii circulaţiei.

d) realizarea transporturilor la costuri cât mai reduse. Se ştie că transportul nu adaugă nimic la valoarea mărfii, ba chiar la degradarea ei. Cu cât valoarea transportului este mai mică, cu atât se cheltuieşte mai puţin pentru realizarea producţiei.

e) durata cât mai redusă a transportului (cu excepţia călătoriilor de agrement). Durata unui transport trebuie să fie cât mai mică astfel încât să treacă timpul acordat odihnei şi agrementului pentru călători, iar pentru produse timpul de transport să fie minim astfel încât acesta să nu se degradeze sau să nu apară întreruperi in fluxul de producţie.