Tehnica operațiunilor de comerț exterior

Ambalarea

- In literatură se face o distincţie între ambalarea care are în principal o funcţie de vânzare sau comercială, numită şi condiţionare (fr. conditionnement) şi cea care are în principal o funcţie logistică- ambalare propriu-zisă.

- Condiţionarea trebuie să prezinte anumite caracteristici de robusteţe şi soliditate, dar rolul său esenţial este de a prezenta o imagine atrăgătoare a produsului pentru clienţii potenţiali.

- Ambalarea are în vedere asigurarea protecţiei mărfurilor în timpul transportului, respectiv realizarea în bune condiţii a operaţiunilor de manipulare, deplasare şi depozitare a partizii de marfă.

Prin condiţionare se urmăresc mai multe scopuri:

- prezentarea promoţională a produsului;

- asigurarea securităţii produsului şi înlesnirea operaţiunilor de manipulare;

- facilitarea punerii în vânzare şi a accesului la consumatorul final (pentru bunurile de consum, de exemplu, “bax”-uri de bere);

- adaptarea produsului la condiţiile climaterice din ţara de consum (ex. tropicalizare).

Funcţiile ambalajului

- Asigură protecţia mărfurilor împotriva şocurilor şi coroziunii şi asigură conservarea acestora pe parcursul transportului;

- Asigură inviolabilitatea produsului şi protecţia acestuia împotriva furtului;

- Facilitează operaţiunile pe care le implică transportul, respectiv încărcarea/ descărcarea mărfii, transbordarea şi alte manipulări, precum şi operaţiunile de verificare a partizii de marfă;

- Facilitează desfacerea produselor prin aspectul promoţional.

Alegerea ambalajului

- riscurile la care este expusă marfa, şi care ţin de natura mărfii, de mediu etc. (climat, starea infrastructurilor de transport, soluţia aleasă pentru transport);

- costul ambalajului, avându-se în vedere raportul dintre costul ambalajului şi valoarea mărfii, precum şi economiile pe care ambalajul le permite în ceea ce priveşte transportul, manipularea şi asigurarea mărfii;

- aspecte tehnice: ambalajul greu şi voluminos măreşte costul transportului şi manipulării; ambalajul uşor şi de volum redus are o capacitate de protecţie mai scăzută;

- aspecte comerciale: influenţă negativă asupra relaţiilor cu clientul în caz de avarie, furt sau pierdere; afectarea imaginii de marcă a exportatorului;

- aspecte juridice şi financiare: în caz de avarie, dacă aceasta este imputabilă ambalajului, este angajată răspunderea celui care expediază marfa; reglementările privind ambalajul din unele ţări sau pentru anumite produse (ex. produse farmaceutice, alimentare etc.).

Paletizarea

- permite reunirea într-o singură unitate de încărcare (Load Unit) a mai multor mărfuri ambalate depuse pe paletă. Paleta este compusă din una sau două platouri suprapuse, de regulă, din lemn, care permit prinderea cu furcile unui elevator în procesul manipulării.

Containerizarea

- Containerul este un recipient, mobil şi ermetic, conceput pentru a fi încărcat cu bunuri în vrac sau uşor ambalate, altfel încât transportul să se facă fără manipulări sau transbordări de mărfuri de la locul de expediţie la cel de destinaţie. Cu alte cuvinte, el este un ambalaj definitiv, în care marfa circulă “din poartă în poartă”, fără nici o intervenţie asupra acesteia pe parcursul transportului.

Unit load device

- În transportul aerian se foloseşte unitatea de încărcare echivalentul în acest mod de transport al containerului ISO; deoarece forma sa seamănă cu cea a unui iglu, se mai numeşte şi igloo.

- Prin ULD se înţeleg în general paletele şi containerele utilizate pentru a încărca mărfuri, bagaje şi corespondenţă pe avion. Acest sistem permite încărcarea, descărcarea operativă şi în condiţii de siguranţă a mărfurilor.

Marcarea

- Marcarea reprezintă o obligaţie a producătorului şi priveşte atât mărfurile cât şi ambalajele respective.

- Se disting două tipuri de marcare: cea necesară pentru a individualiza o expediţie şi cea cerută de reglementările ţării importatoare.

- Exportatorul va înscrie lizibil şi de neşters, în litere şi cifre, elementele de identificare a mărfii, destinatarul şi locul de destinaţie.

Depozitarea

- respectiv depunerea mărfii în antrepozite, docuri, silozuri etc. ; această operaţiune poate avea loc fie la expediţia mărfii, fie la destinaţie, putând fi depozitele proprii ale producătorului /exportatorului sau cele deţinute de expeditori sau terţi.

- Pentru mărfurile depuse în antrepozit, se eliberează deponentului o recipisă warant, document compus din două părţi: recipisă de depozit (prin care antrepozitul recunoaşte că a primit mărfurile) şi warantul (buletinul de gaj). Ambele sunt titluri de credit şi, fiind emise la ordin, pot fi transmise prin gir.