Amenajarea Turistică a Teritoriului

I. Amenajarea teritoriului

Ca activitate si preocupare distincta, amenajarea teritoriului se contureaza abia dupa anul 1950 când apar primele organisme specializate în acest domeniu, ca urmare a accelerarii procesului de urbanizare.

I.1. Concepte:

- Spatiu amenajat: spatiul în care se produce o adaptare reciproca între teritoriu si componentele acestuia, pe de o parte, respectiv nevoile rezultate din activitatile economico-sociale care se desfasoara în limitele teritoriului respectiv, pe de alta parte. Poate fi definit si ca un produs al interactiunii dintre activitati si spatii.

- Înglobeaza o serie de fenomene cu caracter spatial cum ar fi:

- localitati;

- zone industriale;

- populatii si relatii umane;

- retele de transport si energie;

- bunuri;

- informatii etc.

- Presupune si o serie de relatii de interconditionare cu mediul.

Relatia dintre cele doua categorii de elemente duce la încadrarea spatiului amenajat în categoria sistemelor socio-spatiale. De aici rezulta ca amenajarea teritoriului are ca fundament necesitatea adaptarii teritoriului la problemele pe care le ridica dezvoltarea economica si sociala.

Amenajarea teritoriului reprezinta un inventar de tehnici destinate localizarii activitatilor si reglementarii utilizarii spatiului. În functie de diversitatea formelor de actiune si de domeniile avute în vedere de acestea, conceptul mai este definit si ca planificare regionala, localizare sau sistematizarea teritoriului.

I.2. Evolutia teritoriala:

Amenajarea teritoriului are la origine modul în care au evoluat asezarile urbane de-a lungul timpului. Astfel, într-o prima etapa, acestea s-au dezvoltat în raport cu existenta unor conditii favorabile: resurse de hrana si de apa, conditii materiale care sa permita dezvoltarea unor aglomerari umane într-un spatiu restrâns. Daca initial dezvoltarea localitatilor era mai mult sau mai putin anarhica, odata cu cresterea dimensiunilor acestora s-a pus problema unei conceptii privitoare la organizarea urbana ca principala preocupare a amenajarii teritoriului.

Organizarea urbana a avut si are în vedere mai multi factori:

- tipologia oraselor: militare, comerciale, industriale si miniere, culturale (orase religioase, orase muzeu, centre literare, orase universitare, orase destinate congreselor si festivalurilor etc.), administrative, resedinte temporare (orase turistice si statiuni balneare), mixte;

- extinderea oraselor si formele acestora (radiale, concentrice, polinucleare);

- relatia cu mediul înconjurator (ecologia urbana).

Organizarea urbana are în vedere si tendintele de evolutie ale oraselor:

- polarizarea activitatii: eliminarea efectelor negative ale acesteia este unul din obiectivele amenajarii teritoriului;

- exurbanizarea;

- dezvoltarea rurala

Extinderea ariei de actiune a amenajarii teritoriului dincolo de organizarea urbana duce la transformarea acesteia în planificare regionala.

I.3. Componentele amenajarii teritoriului:

Amenajarea teritoriului presupune un proces de sistematizare a acestuia. Sistematizarea teritoriului reprezinta un ansamblu de principii si activitati (forme, programe, metode si tehnici de natura urbanistica, economica, juridica etc.) care urmaresc:

- asigurarea utilizarii eficiente a teritoriului;

- valorificarea completa a potentialului acestuia (resurse si cadru fizic);

- realizarea unor conditii civilizate de viata ale oamenilor.

Obiectivele majore ale procesului de sistematizare, ca o componenta a amenajarii teritoriului, sunt:

a. utilizarea rationala a teritoriului;

b. valorificarea eficienta a resurselor existente pe teritoriu (umane, materiale, naturale);

c. dezvoltarea armonioasa si echilibrata a localitatilor;

d. pastrarea echilibrului ecologic si protejarea mediului.

a. utilizarea rationala a teritoriului:

- se urmareste buna gospodarire a fondului funciar avându-se în vedere caracteristicile sale de raritate si nereproductibilitate;

- se are în vedere posibilitatea utilizari multiple cu randamente diferite a suprafetei amenajate;

- prin organizarea teritoriului se urmareste:

- stabilirea dimensiunii optime a suprafetelor sistematizate;

- stabilirea cele mai adecvate destinatii;

- gasirea celor mai eficiente modalitati de utilizare etc.

b. valorificarea eficienta a resurselor existente pe teritoriu:

- asigurarea unei dezvoltari economice echitabil repartizata teritorial si combaterea decalajelor regionale prin valorificarea eficienta a tuturor categoriilor de resurse;

- recurgerea la solutii de sistematizare constând în:

- localizarea activitatilor în corelatie cu specificul resurselor din fiecare arie teritoriala;

- dezvoltarea unor procese economice la scara mica.