Introducere în Turism Rural

INTRODUCERE ÎN STUDIUL TURISMULUI RURAL

O buna cunoastere a trecutului si a prezentului. – rezolvarea problemelor viitoare.

În prezent: probleme de mediu, probleme sociale, situatii conflictuale si incertitudini. Existenta unor disfunctionalitati în evolutia anumitor regiuni si incoerenta dezvoltarii agriculturii.

Problematica dezvoltarii regiunilor si societatilor rurale:

- o situatie de neîmplinire a colectivitatilor din regiunile sarace

- o situatie de depersonalizare a localitatilor rurale.

Abordarea problemelor din perspectiva dezvoltarii durabile* a regiunilor rurale:

- extinderea serviciilor complementare agriculturii si a celorlalte domenii de baza din mediile rurale,

- se recunoaste deja rolul agriculturii biologice în viitorul omenirii,

- s-au salvat multe din valorile spirituale si culturale ale satelor prin sensibilizarea opiniei publice la pericolul pierderii acestora.

Ideea împletirii activitatilor traditionale cu cele legate de ospitalitate si recreativitate = turism rural

Premisa: gospodaria agricola se afla, în general într-un mediu natural, nepoluat, purtator de filoane culturale specifice zonei de existenta, ca ferma agricola dispune de resurse naturale complete

Turismul rural este si trebuie organizat ca pe o afacere.

1.1 Aparitia si dezvoltarea turismului în spatiul rural

Calatoriile turistice s-au produs înca din antichitate, la fel ca si activitatile turistice în spatiul rural: vizitarea locurilor sfinte de catre eleni: Dadona(Zeus) si Delphi(Appollo); precum si frecventarea bailor curative sau a jocurilor festive periodic organizate.

În perioada romana, majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, militare sau culturale iar traseele lor strabateau inevitabil spatiul rural.

Odata cu trecerea la evul mediu, calatoriile erau practicate în special de comercianti, ambasadori, pelerini, preoti, oameni de stiinta, artisti, tineri studenti, unii dintre acestia transmitând generatiilor urmatoare scrierile lor despre experientele avute. Astfel exista scrierile calugarului francez Aimeri Picaud care în 1130 realizeaza un îndrumar pentru pelerinii care voiau sa ajunga la Santiago de Compostela.

Totusi în sec 16-17 sunt înregistrate primele forme constientizate de turism rural. Jean Jacques Rousseau descrie în lucrarea sa "Confesiuni despre o calatorie" cum a traversat Alpii, lucrare care a furnizat multor alti calatori, planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura.

În secolul 19, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un rol din ce în ce mai important în desen si pictura. Numerosi pictori italieni, francezi si englezi reflecta în lucrarile lor aceasta arhitectura.

România, asa cum afirma Geo Bogza în reportajul "Sate si orase", a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, iar spatiul rural s-a aflat la el acasa dintotdeauna. În plus, viata la tara, a fost un subiect frecvent al literaturii noastre culminând cu manifestarea unui puternic curent literar.

În tara noastra este dificil de identificat începutul activitatii de turism rural deoarece aproape în toate timpurile, în special dupa ce orasele au devenit o categorie aparte de comunitati, de localitati, populatia urbana a "evadat" mereu în spatiile rurale unde îsi întâlneau rudele, unde aveau asa numita "casa de la tara" dar si unde îsi gaseau linistea în mijlocul atmosferei nealterate a naturii.

Diverse actiuni care atrageau pe indivizi spre calatoriile în mediul rural: obiceiurile de Sânziene, pelerinajele catre lacasurile de cult, vacantele de sarbatori în lumea satului sau la manastiri, si altele de acest gen.

Odata cu cresterea frecventei circulatiei turistice, au evoluat si echipamentele turistice: de la cele privind transportul(postalioanele) la cele care asigurau normele profesioniste de cazare si masa (vestitele hanuri existente în toate provinciile românesti).

Multi artisti români cum ar fi : Alexandru Vlahuta, Barbu Stefanescu Delavrancea, Calistrat Hogas, Mihail Sadoveaunu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Stefan Luchian si altii au evidentiat în lucrarile lor si au apreciat vacantele petrecute în spatiul rural.

Toti cei mentionati au fost promotorii unei mode, a unui mod de viata nou ce a contribuit la conturarea unei mentalitati care în timp a generat calatoria, circulatia turistica si mai apoi turismul.

Cu toate acestea, putem afirma ca TR nu s-a derulat decât spontan si în forme neorganizate pâna în cea de-a doua jumatate a secolului 20.

1.2 Consideratii generale asupra turismului

Turismul se adreseaza populatiei de diferite vârste, profesii si conditii sociale, fiind o activitate specific umana.

Pentru a practica turismul, populatia trebuie sa atinga anumiti parametri (standarde) sociale si economice.

Turismul are puncte de tangenta cu : geografia, geologia, istoria, biologia, economia, psihologia, etc.

Metodologic, în evaluarea fenomenului turistic se utilizeaza:

- observarea, obtinerea informatiilor – ca metoda de baza, punându-se astfel în evidenta aspecte precum: mediul turistic, resursele turistice, infrastructura turistica, circulatia turistica, etc.;

- descrierea, prezentarea faptelor – ca mijloc de redare, de prezentare a tuturor elementelor observate;

- analiza, investigarea – care presupune implicarea unui set de instrumente, tehnici si metode de evidentiere si explicare a legaturilor care se stabilesc între elementele fenomenului turistic;

- diagnoza – prin intermediul careia sunt prezentate oportunitatile si amenintarile aferente diferitelor activitati turistice sugerând, totodata, posibilitatile de reabilitare sau îmbunatatire a performantelor.