Logistica Mărfurilor

Capitolul 1

ASPECTE CE CARACTERIZEAZĂ LOGISTICA

MARFURILOR

1.1. Logistica mărfurilor si relaţia de interdependenţă cu distribuţia mărfurilor

Distribuţia bunurilor materiale, alături de conceptele specifice canalului de marketing, distribuţia fizică, logistica-managementul distribuţiei fizice, care reprezintă o noţiune mai cuprinzătoare, a stat permanent în atenţia cercurilor de afaceri, dar şi a lumii academice.

Ştiinţele economice fundamentale, aşa cum este Economia Politică, au definit şi stabilit locul distribuţiei în circuitul economic, a reproducţiei: ”Distribuţia desemnează mai întâi conţinutul şi mecanismul acţiunilor economice care acoperă spaţiul şi timpul dintre producţie şi consum, adică <traseele> fluxurilor reale şi monetare, ansamblul operaţiunilor, lanţul proceselor operative şi aparatul tehnic pe care-l presupune deplasarea mărfurilor, până ce ele ajung în sfera consumaţiei Distribuţia nu se limitează la rolul de intermediar pasiv, ci îşi asumă rolul de exponent al preocupărilor acestora, informându-i şi influenţându-i, sporind astfel şansele realizării bunurilor şi satisfacerii nevoilor de consum.”

Pe măsura creării şi dezvoltării mediului de afaceri, uneori şi în perioadele de criză, distribuţia a fost reevaluată de la o simplă deplasare a mărfurilor de la producător la consumator, la o concepţie nouă ca fiind o componentă de sine stătătoare, care trebuie abordată ca un sistem de activităţi creatoare de valoare, dar, în special, servicii la dispoziţia consumatorilor.

Astfel, distribuţia mărfurilor va trece la o abordare mai cuprinzătoare, care, pe lângă traseul fizic (tunel) al mărfurilor, surprinde latura creatoare a acesteia, aria activităţilor desfăşurate, în special impactul acestuia cu piaţa cumpărătorilor, de al cărui răspuns depinde recunoaşterea economică şi socială a întregului proces, lanţ al distribuţiei.

De asemenea, sunt de urmărit abordările legate de procesele realizate în cadrul distribuţiei, locul unor activităţi, rangul de prioritate, structurile participante, gradul de determinare şi intercondiţionalitate generat de acestea.

Rangul de prioritate a unor activităţi în procesul de distribuţie a fost surprins de ARCH SHAW, încă din anul 1915 la HARVARD BUSSINESS SCHOOL:

“Relaţiile dintre activităţile de creare a cererii şi de ofertă fizică ilustrează existenţa celor două principii de interdependenţă şi echilibru. Eşecul în coordonarea uneia dintre aceste activităţi cu celelalte din grupa sa şi, de asemenea, cu cele din cealaltă grupă sau accentul exagerat ori cheltuielile excesive legate de oricare dintre aceste activităţi, vor deregla, cu siguranţă, echilibrul de forţe care înseamnă o distribuţie eficienţă.

Distribuţia fizică a bunurilor este o problemă distinctă de cea a generării cererii Nu puţine dintre eşecurile costisitoare ale companiilor de distribuţie s-au datorat lipsei de coordonare între generarea cererii şi oferta fizică În loc să fie lăsată la urmă, chestiunea ofertei trebuie tratată şi rezolvată înainte de începerea activităţii de distribuţie.”

Sesizăm referiri la existenţa unor pericole în realizarea proceselor legate de distribuţie sub forma unor eşecuri costisitoare dacă nu este respectul rangului de prioritate al activităţilor de marketing ce premerg declanşarea distribuţiei mărfurilor.

Distribuţia bunurilor materiale era privită ca proces sau stadiu, prin care bunurile parcurg traseul de la producţie la consumator, la locul, momentul şi structura dorită de acesta.

O altă abordare teoretică este legată de concepţia “organizaţiei industriale” promovată de MICHEL PORTER, unde procesul distribuţiei este subordonat producţiei, care constituie şi realizează procesele de distribuţie.