Risc și Incertitudine

TEMA nr. 1

CADRUL GENERAL AL TEORIEI RISCURILOR

1.1. Abordarea economică a incertitudinii şi riscului

1.2. Tendinţe actuale

1.3. Conceptul de risc

1.1. Abordarea economică a incertitudinii şi riscului

• O istorie relativ scurtă a incertitudinii şi riscului:

- 1738 – fizicianul Daniel Bernoulli a relevat legătura dintre risc şi utilitatea anticipată (câştigul sau profitul anticipat) în cazul jocurilor de noroc, fără a plasa aceste concepte în domeniul teoriei economice;

- 1921 – Frank Knight a apelat la conceptele de risc şi incertitudine pentru a explica profitul, deciziile de investiţii, finanţarea, mărimea şi structura firmelor (în lucrarea ”Risc, incertitudine şi profit”);

- 1944 – John von Neumann şi Oskar Morgensten realizează pentru prima dată încorporarea formalizată a riscului şi incertitudinii în teoria economică (în lucrarea “Teoria jocurilor şi comportamentul economic”):

= au dezvoltat o abordare obiectivă pentru adoptarea deciziilor în condiţii de risc, formulând ipotezele utilităţii anticipate (profitului anticipat) folosind probabilităţile statistice;

- 1945 – Milton Friedman, Leonar Savage şi Harry Markowitz au analizat conceptul de adversitate faţă de risc în contradicţie cu apetitul pentru risc, precum şi proprietăţile relative ale utilităţii anticipate.

• Includerea riscului şi incertitudinii în teoria economică a ridicat cel puţin două probleme:

- definirea şi delimitarea conceptelor de risc şi incertitudine:

= riscul se limitează la situaţiile în care decidentul poate ataşa probabilităţi matematice evenimentelor întâmplătoare care pot apărea;

= incertitudinea se referă la situaţii în care evenimentele nu pot fi exprimate în termenii unor probabilităţi matematice precise;

- evaluarea riscului şi incertitudinii şi modul în care aceste concepte influenţează deciziile economice:

= riscul implică dispersia rezultatelor posibile faţă de media acestora în sens pozitiv (câştiguri relative), cât şi în sens negativ (pierderi relative);

= din această perspectivă, riscul poate fi definit ca posibilitatea unor rezultate favorabile sau nefavorabile.

1.2. Tendinţe actuale

În prezent, lumea afacerilor se confruntă cu o serie de tendinţe noi:

a. apariţia de noi modele de afaceri, care au ca efect :

= creşterea exigenţelor consumatorilor faţă de calitatea produselor şi

serviciilor; clientul actual este un client modern, educat, informat, asigurat

si protejat, care doreste o corectă informare, o mai mare calitate a

produselor/serviciilor si un raport just calitate-pret;

= creşterea competitivităţii si concurenţei;

= fenomenul globalizării, prin libera circulaţie a capitalului, forţei de munca,

bunurilor si serviciilor.

b. instituţionalizarea inovării, care se manifestă prin apariţia de noi produse şi servicii, precum si prin imbunatatirea celor existente;

c. o economie în continuă schimbare, în care continuitatea înregistrează puncte de inflexiune, de discontinuitate, de mişcări mai numeroase şi mai accelerate, de schimbări care cunosc amplitudini şi profunzimi neatinse (modificări legislative, crize valutare, financiare si economice, crize social-politice sau chiar conflicte militare). De aici, necesitatea de a le identifica şi anticipa, de a creşte viteza de reacţie decizională şi de aplicare a deciziilor.

=> În prezent, riscurile depăşesc sfera tradiţională a riscurilor clasice (naturale) legate de cutremure, inundaţii, incendii,etc., adăugându-se riscurile care derivă exclusiv din activităţi umane:

- mult mai frecvente, mai numeroase, mai diversificate;

- influenţate de - piaţă;

- schimbări tehnologice;

- mediul politico-economic şi social.

=> Ca urmare, în prezent, se poate aprecia că gestionarea riscurilor este o adevarata arta:

-În cadrul marilor firma s-a dezvoltat o adevarata cultura a riscului, fiind create departamente distincte de management al riscului (risk-manager);

-În cadrul firmelor de dimensiuni mai mici, aceasta activitate fie este inclusa in departamentul de management, in subordinea directa a managerului general, fie lipseste cu desăvarşire.

1.3. Conceptul de risc

Modelul conceptual al riscului foloseşte 5 noţiuni de bază:

- obiectivele;

- evenimentele;

- probabilitatea de materializare a riscului;

- impactul riscului;

- expunerea la risc.