Turism Cultural

OBIECTIVELE CURSULUI OPTIONAL „TURISMUL CULTURAL”

Cursul este structural în 5 capitole de dimensiuni variabile, care se refera la: definirea turismului cultural, a particularitatilor sale, a locului sau în ansamblul fenomenului turistic, evolutia fenomenului turistic în timp cu privire speciala asupra turismului cultural, prezentarea notiunilor si conceptelor cu care opereaza geografia turismului, analiza fluxurilor generate de turismul cultural, prezentarea de ansamblu a resurselor antropice care reprezinta principala atractie în cadrul turismului cultural, iar în final analiza spatiala a manifestarii turismului cultural pe continente, cu privire speciala asupra potentialului turistic.

Cursul Turismul cultural se doreste a fi o incursiune în domeniul fenomenului turistic cu motivatie culturala, atât din punct de vedere teoretic cât si prin analiza manifestarilor spatiale ale acestui tip de turism.

În acest context, la sfârsitul parcurgerii acestui curs, studentii vor fi capabili sa:

- defineasca turismul cultural si sa enumere câteva particularitati care îl deosebesc de alte tipuri de turism;

- sa cunoasca evolutia în timp a fenomenului turistic si sa identifice rolul pe care l-a avut turismul cultural în cadrul deplasarilor turistice în diverse perioade istorice;

- sa identifice si sa caracterizeze fluxurile turistice generate de turismul cultural;

- sa cunoasca principalele categorii de resurse antropice care genereaza turism cultural, caracteristicile lor, precum si câteva exemple pentru fiecare categorie;

- sa identifice particularitatile de manifestare ale turismului cultural pe continente;

- sa înteleaga particularitatile turismului cultural românesc si sa identifice prioritatile ce trebuie urmate în dezvoltarea acestuia;

Evaluarea activitatilor se va realiza prin luarea în considerare a trei parametri:

- nota obtinuta la colocviu (70%)

- nota obtinuta la tema de control (20%)

- prezenta activa la activitatile tutoriale (10%)

Tema de control: Turismul cultural într-o regiune a Globului sau a României.

- se va realiza pe baza bibliografiei mentionate si a altor lucrari, descoperite de student sau pe baza cunoasterii directe în cazul în care se opteaza pentru prezentarea turismului cultural din judetul (orasul) de domiciliu;

- se recomanda sa fie însotita de o reprezentare grafica (de exemplu: o plansa care sa redea repartitia spatiala a resurselor turismului cultural dintr-un judet);

- va fi predata fie pe 8 mai 2004, fie va fi trimisa pâna la data de 7 iunie 2004 pe adresa Universitatii „Stefan cel Mare” Suceava, cu mentiunea „Turism cultural”.

I. NOTIUNI INTRODUCTIVE

I.1. DEFINIREA FENOMENULUI TURISTIC

Turismul este o notiune neclara, subiectiva în esenta. Este dificil de separat ce este turistic si ce nu într-un spatiu dat, pentru ca aceleasi amenajari pot servi unor scopuri multiple. Turismul este o activitate umana bazata pe deplasarea în spatiu a indivizilor, de aici derivând deosebirea sa de ,,recreere”, care nu necesita neaparat deplasare. Una dintre cele mai simple definitii ale fenomenului turistic ar fi abandonarea temporara a spatiului cotidian de viata, în favoarea altui lor, construit pentru si de catre turisti, consacrat exclusiv odihnei.

Conform primei definitii data de O.M.T. în 1978, turistul este orice persoana aflata în afara resedintei sale curente pentru o durata de cel putin 24 ore (o noapte) si pentru maximum 4 luni, din urmatoarele motive: agrement, sanatate, misiuni sau calatorii de orice fel (congrese, seminarii, pelerinaje). Tot conform O.M.T. se pot deosebi mai multe categorii de persoane care se deplaseaza mai ales în scopul destinderii:

a) calatorii, cu exceptia celor care muncesc sau cauta de lucru în alte state, se refugiaza sau exercita o meserie care impune deplasarea (armata, diplomatie); în aceste conditii nu sunt definiti ca turisti muncitorii transfrontalieri, nomazii, pasagerii aflati în tranzit, refugiatii, membrii fortelor armate si ai misiunilor diplomatice, imigrantii temporari sau permanenti.

b) Vizitatorii - acea parte din calatori care sunt înregistrati ca atare în statistici. Pot fi divizati în doua grupe: excursionistii, care nu fac apel la serviciile turistice propriu-zise, în afara unor cheltuieli simbolice si turistii, cei care petrec cel putin o noapte în afara domiciliului;

Exista mai multe categorii de motive pentru deplasarile turistice:

a) agrementul, caruia îi sunt asociate deplasarile din vacante si concedii, vizitele culturale, practicarea sporturilor, vizitarea rudelor sau prietenilor.

b) rnotivatiile profesionale: reuniuni, colocvii, seminarii, congrese, misiuni oficiale, întâlniri de afaceri, festivaluri;

c) alte motivatii, care tin de studii, sanatate, tranzit.

În conditiile unei asemenea varietati de motivatii pentru deplasarile turistice, definitia propusa de O.M.T. a fost permanent completata si adaptata. Astfel, P. Cuvelier (citat de I. Muntele si C. Iatu, 2003) defineste turismul ca fiind un ansamblu de practici asociativ abandonarii temporare a resedintei, având drept obiectiv destinderea sau motivatii cu caracter socio-cultural. D. Pearce (citat de I. Muntele si C. Iatu, 2003) defineste turismul ca fiind ansamblul de relatii si fenomene rezultate în urma calatoriilor si sejurului temporar al persoanelor, în special pentru a se destinde sau recrea.