Cuprins
- CAPITOLUL 1 4
- INTRODUCERE ÎN REŢELE 4
- 1.1. Clasificare 4
- 1.2. Tipuri de reţele 5
- 1.3 Transmisia informaţiei în mediile de teleprelucrare 12
- 1.4 Definirea politicilor de securitate 13
- 1.5 Securitatea fizică a echipamentelor 14
- 1.5.1. Asigurarea securității serverelor 14
- 1.5.2 Protejarea cablului 15
- 1.5.3. Salvările pentru copii de rezervă ale datelor şi programelor 15
- 1.6 Modele de securitate 15
- 1.6.1. Partajări protejate prin parolă 16
- 1.6.2. Permisiuni de acces 16
- 1.6.3 Protejarea resurselor 16
- 1.6.4. Creșterea nivelului de securitate 17
- 1.7. Securitatea accesului în internet 18
- 1.7.1. Sistemele firewall 18
- 1.7.2. Semnături digitale 19
- CAPITOLUL 2 20
- ACTE NECESARE ACHIZITIEI 20
- 2.1 Referatul de necesitate 21
- 2.2 Factura fiscală 22
- 2.3 Avizul de însoţire a mărfii 25
- 2.4 Chitanţa 28
- 2.5 Studiu de caz 31
- 2.5.1. Nota de intrare receptie și constatare de diferențe 35
- 2.5.2. Bonul de consum 37
- CONCLUZII 38
- BIBLIOGRAFIE 39
Extras din disertație
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN REŢELE
1.1. Clasificare
În zilele noastre vechiul model al unui singur calculator (mainframe) care serveşte problemele de calcul ale unui sistem a fost înlocuit cu un model în care munca este făcută de un număr mare de calculatoare, care sunt utilizate separat, dar interconectate. Prin cooperarea între calculatoare se pot realiza o multitudine de activităţi:
• transferul unui fișier de la un calculator la altul;
• se poate accesa o baza de date existentă pe un alt calculator;
• se pot transmite mesaje;
• se pot utiliza resursele hardware (imprimante, scannere, plottere, etc.) şi software ale unui alt calculator.
O reţea de calculatoare oferă o serie de avantaje. Realizarea ei este în strânsă legătură şi cu costurile. Din acest motiv trebuiesc analizate şi mai atent aşteptările legate de reţele. Urmatoarele motive sunt pro-reţele:
- Comunicarea
- Creșterea eficienței în transferurile de date
- Scăderea costurilor în funcționare
- Protejarea simplă şi eficientă a datelor
- Asigurarea disponibilității
- Optimizarea supraîncărcării calculatorului
- Optimizarea întreținerii
Reţeaua de calculatoare reprezintă un ansamblu de echipamente de calcul (calculatoare, regulatoare, senzori/traductoare, elemente de execuţie, etc.) răspândite geografic, interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie, asigurându-se în acest fel utilizarea în comun de către un număr mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software şi aplicații de bază) şi informaţionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate.
O altă definiţie: prin reţea de calculatoare înţelegem o colecţie de calculatoare autonome interconectate între ele. Se spune despre două calculatoare că sunt interconectate dacă sunt capabile să schimbe informaţii între ele.
O altă noţiune utilizată este lucrul în reţea care reprezintă conceptul de conectare a unor calculatoare care partajează resurse.
Resursele pot fi:
• date (baze de date);
• aplicaţii (orice program: Word, un program de gestiune a stocurilor, etc.);
• periferice (elemente de automatizare, imprimante, scannere, etc.).
1.2. Tipuri de reţele
În funcţie de criteriul de clasificare care se are în vedere există mai multe tipuri de reţele de calculatoare. Criteriile cele mai des utilizate în clasificarea reţelelor (rezultă din definitia reţelelor) sunt:
După tehnologia de transmisie:
- reţele cu difuzare (broadcast);
- reţele punct - la - punct;
După scara la care operează reţeaua (distanţa);
- reţele locale LAN;
- reţele metropolitane MAN;
- reţele de arie întinsă WAN;
- Internet-ul; (GAN= Global Area Network)
După topologie:
- reţele tip magistrală (bus);
- reţele tip stea (star);
- reţele tip inel (ring);
- reţele combinate.;
După tipul sistemului de operare utilizat:
- reţele peer-to-peer;
- reţele bazate pe server.
După tipul mediului de transmisie a semnalelor:
- reţele prin medii ghidate (cablu ciaxial, perechi de fire răsucite, fibră optică)
- reţele prin medii neghidate (transmitere în infrarosu, unde radio, microunde)
După tipul utilizatorilor
- private (de uz industrial, militar, civil)
- publice
După tipul accesului la mediu
- Ethernet
- token ring
- token bus
- arcnet, etc.
Reţele cu difuzare (broadcast) sunt acele reţele care au un singur canal de comunicație care este partajat (este accesibil) de toate calculatoarele din reţea. Mesajul (numit pachet) poate fi adresat unui singur calculator, tuturor calculatoarelor din reţea (acest mod de operare se numește difuzare) sau la un subset de calculatoare (acest mod de operare se numește trimitere multiplă). Acest mod transmitere este caracteristic reţelelor LAN.
Reţele punct la punct sunt acele reţele care dispun de numeroase conexiuni între perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursă la calculatorul destinație, un pachet s-ar putea să fie nevoit să treacă prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi, etc.
În general reţelele mai mici (locale) tind să utilizeze difuzarea, în timp ce reţelele mai mari sunt de obicei punct - la - punct.
Reţele LAN - Local Area Network - sunt în general reţele private localizate într-o singură cameră, cladire sau într-un campus de cel mult câţiva kilometri. Sunt utilizate în special în cadrul firmelor sau instituţiilor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Retele de Calculatoare.doc