Vitamine

INTRODUCERE

Vitaminele reprezintă o clasă de substanţe organice extrem de heterogenă din punct de vedere structural, cu rol de biocatalizator care sunt necesare organismului viu în cantităţi foarte mici, dar sunt indispensabile funcţiilor vitale.

Vitaminele sunt substanțe chimice organice, cu excepţia bitaminei B12, necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute din alimentație.

Vitaminele sunt necesare organismului uman pentru metabolism, pentru a proteja sănătatea și pentru buna creștere la copii. Vitaminele, de asemenea, stau la baza formării hormonilor, globulelor roșii și albe, chimicalelor necesare sistemului nervos și materialului genetic. Vitaminele, combinate cu proteinele alcătuiesc enzime active care produc sute de reacții chimice importante în organism. Fără vitamine, multe dintre aceste reacții ar încetinii sau chiar ar înceta. Modurile complicate prin care vitaminele influențeaza corpul sunt departe de a fi știute în totalitate [1].

Vitaminele au rolul de a regla şi stimula procesele metabolice. Lipsa totală a vitaminelor din organism sau insuficienţa lor provoacă tulburări grave, putând duce la boli denumite avitaminoze (scorbut, pelagră, xeroftalmie etc.).

Poate nici o ramură a cercetărilor medicale nu a suferit o evoluţie aşa rapidă în ultimii ani, ca ştiinţa vitaminelor. Noi nu mai concepem aceste substanţe ca factori alimentari de necesitate vitală, care sunt indispensabili proceselor vitale atât organismului animal şi sistemelor de organe, ci pe un plan mai mare, ca substanţe de care sunt legate pur şi simplu fenomenele lumii vii. Nu se poate nega importanţa lor pentru medicul de familie care vrea să le introducă în terapie.

Vitaminele sunt foarte răspândite în plante, în care ele se sintetizează.

Organismul animal nu poate sintetiza vitaminele, ci le primeşte odată cu alimentaţia, fie direct sub forma de vitamine, fie sub formă intermediară de provitamine, care se transformă în organism în vitamine.

Vitaminele sunt substanţe fără de care nu se poate petrece nici un fenomen vital, sunt de multe ori alcătuite dintr-o parte activă, aşa numitul grup prostetic şi un grup de structură mare, de cele mai multe ori de natură proteică, care are rolul de a lega grupul prostetic de celulă [2].

Lipsa unei vitamine dintr-o raţie alimentară duce forţat la o modificare în activitatea celorlalte vitamine. Simptomele de insuficienţă, care rezultă după lipsa unei vitamine din raţia alimentară, nu permit concluzii precise asupra funcţiunii în organism a acelei vitamine. Dacă totuşi fenomenele de insuficienţă sunt considerate caracteristice pentru diferitele manifestări clinice, numite avitaminoze,se datoreşte faptului că ele se observă sub aceleaşi condiţii în acelaşi mod, după excluderea uneia dintre vitamine.

Vitaminele sunt substanţe cu acţiune regulatoare a funcţiunilor celulelor. Unele dintre vitamine servesc organismului pentru sinteza unor coenzime. Organismul îşi procură vitaminele ca atare sau sub formă de provitamine.

Lipsa sau insuficienţa vitaminelor din organism determină tulburări metabolice şi apariţia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze. Vitaminele sunt substanțe organice cu rol de reglare absolut necesare proceselor vitale [2].

Viața nu poate exista decât în prezența tuturor vitaminelor esențiale. Organismul uman are nevoie de o anumită doză zilnică iar absența, insuficiența sau excesul de anumite vitamine pot provoca grave tulburari în desfașurarea proceselor metabolice în organism.

Numele de vitamine, dat acestor substanţe de Casimir Funk în 1911 datează dintr-o epocă în care structura lor nu era cunoscută. Prin vitamine el înţelege „amine care participă la secretul vieţii”.

Lipsa vitaminelor din hrană provoacă îmbolnăviri grave, avitaminoze, care pot duce la moartea animalului. Simptomele bolii dispar dacă se introduc din nou în hrana animalului substanţele care îi lipsesc.

Vitaminele se deosebesc între ele prin structura lor chimică, prin rolul pe care îl îndeplinesc în organism şi după criteriul solubilităţii lor în grăsimi, în dizolvanţi organici şi în apă.