Studiu privind contabilitatea financiară a veniturilor și cheltuielilor

CAPITOLUL I

CAPITOLUL I. 1

Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASC) a intrat in vigoare pe data de 29 iunie 1973 ca rezultat al unui acord intre organismele profesionale ale contabililor din Australia, Canada, Franta, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei si S.U.A. Un acord si un Regulament revizuite au fost semnate in noiembrie 1982. Activitatea IASC este condusa de un Consiliu care include reprezentanti din pana la 13 tari si pana la 4 organizatii care manifesta interes in raportarea financiara.

Obiectivele IASC, asa cum sunt prevazute ele in regulament, sunt :

a) “Elaborarea si publicarea, in interesul public, a standardelor de contabilitate ce vor servi ca baza in prezentarea situatiilor financiare, precum si promovarea, la nivel mondial, a acceptarii si respectarii acestora;

b) Desfasurarea activitatii in directia imbunatatirii si armonizarii reglementarilor, a standardelor de contabilitate si a procedurilor aferente prezentarii situatiilor financiare”.

Legatura dintre IASC si Federatia Internationala a Expertilor Contabili (IFAC) este confirmata prin Angajamente Mutuale semnate de ambele parti. Calitatea de membru al IASC (care este aceeasi cu calitatea de membru IFAC) recunoaste in litera acordului revizuit ca IASC dispune de autonomie deplina si completa in procesul de elaborare si emitere a Standardelor Internationale de Contabilitate.

Membrii convin sa sprijine obiectivele IASC prin publicarea, in propria tara, a fiecarui Standard International de Contabilitate aprobat in vederea emiterii de catre Consiliul IASC si prin depunerea tuturor eforturilor necesare :

a)in scopul obtinerii asigurarii ca situatiile financiare publicate sunt in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, sub toate aspectele semnificative, si ca ele prezinta dovada unei asemenea concordante ;

b)in scopul convingerii guvernelor si organismelor de reglementare a standardelor ca publicarea situatiilor financiare trebuie sa fie in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, sub toate aspectele semnificative ;

c)in scopul convingerii autoritatilor care controleaza pietele valorilor mobiliare ca atat sectorul industrial, cat si cel de afaceri care a publicat situatii financiare trebuie sa fie in conformitate ci Standardele Internationale de Contabilitate sub toate aspectele semnificative si sa prezinte dovada unei asemenea concordante ;

d)in scopul obtinerii asigurarii ca auditorii sunt multumiti de respectarea conformitatii cu Standardele Internationale de Contabilitate sub toate aspectele materiale ;

e)in scopul promovarii acceptarii si respectarii la nivel mondial a Standardelor Internationale de Contabilitate.

Orice limitare a aplicabilitatii Standardelor Internationale de Contabilitate specifice este evidentiata clar in declaratiile respectivelor standarde. Standardele Internationale de Contabilitate nu sunt concepute cu intentia de a fi aplicate elementelor nesemnificative. Un Standard International de Contabilitate se aplica incepand cu data specifica in standard si, cu exceptia situatiei in care nu se mentioneaza altfel, el nu este retroactiv.

Membrii IASC considera ca adoptarea in propriile lor tari a Standardelor Internationale de Contabilitate, alaturi de prezentarea conformitatii, va avea in decursul anilor un impact semnificativ. Calitatea situatiilor financiare va fi imbunatatita si va exista o crestere a gradului de comparabilitate. Credibilitatea si, in consecinta, caracterul util al situatiilor financiare vor fi apreciate la nivel mondial.

Intr-o acceptie generala standardul contabil- notiune agreata in contabilitatea anglo-saxona –reprezinta o regula sau un ansamblu de reguli care reglementeaza inregistrarea si evaluarea in contabilitate, elaborarea si prezentarea informatiei contabile in situatiile financiare. In limba franceza, termenul de standard are semnificatia de norma (regles comptables) care se traduce printr-o data de referinta. Fiecare standard este centrat pe un set de principii generale, pe o tema contabila sau un sector de activitate institutionalizat. Exemplu, politicile contabile; contabilitatea stocurilor; contabilitatea amortizarii; costuri de cercetare si dezvoltare etc.

Standardele contabile europene pot lua urmatoarele forme: Directive europene; ordonante; hotarari de Guvern; amendamente la Planul de conturi general; standarde sau precizari emise de o autoritate guvernamentala; standarde, reglementari sau precizari emise de o agentie guvernamentala sau de alte autoritati cum ar fi Comisia pentru Valori Mobiliare sau Bursa de valori; standarde emise de un organism din sectorul particular care pot fi implementate prin lege sau prin alte mijloace; instructiuni care pot avea o natura consultativa.

Multe tari folosesc o combinatie a formelor cuprinse mai sus, de exemplu tari din Europa au o lege a contabilitatii bazata pe Directivele Europene, un plan de conturi general stipulat prin lege si aprobat prin hotarare de Guvern, standarde contabile care sprijina legea si planuri de conturi profesionale emise de Guvern sau de un organism din sectorul particular.

In rapot de sfera de aplicare standardele pot fi internationale, europene si nationale (locale).

Standardele contabile internationale sunt elaborate de IASC. Scopul si principalele caracteristici asa cum se desprinde din strategia IASC, constau din:

• Furnizarea de reguli contabile general valabile acceptate in toate tarile lumii, capabile sa armonizeze in cat mai mare masura standardele si procedurile contabile practicate in diverse tari. In consecinta, IASC se concentreaza asupra aspectelor esentiale astfel incat IAS sa nu devina complicate, dificil de aplicat si adoptate la specificul contabilitatii fiecarei tari.

• Asigurarea aceleiasi baze pentru laborarea rapoartelor financiare, astfel incat investitorii si bancile internationale sa poata face analize comparative ale diferitelor oportunitati de investitii;

• IAS nu se suprapun standardelor de contabilitate nationale (locale). Statutul IASC prevede ca atunci cand situatiile financiare nationale (locale) sunt conforme cu IAS in toate elementele esentiale, acest lucru trebuie specificat in notele explicative la situatiile financiare. Daca, insa standardele nationale (locale) sunt mult diferite, atunci, reprezentantii IASC au sarcina de a convinge organismele abilitate asupra avantajelor acestora si armonizarii cu IASC.

• Sfera de aplicare a IAS se circumscrie numai la elementele esentiale si de la data specificata in textul standardului, cu exceptia celor care se aplica retroactiv. Orice limitare a sferei de aplicare este inscrisa si explicitata in continutul fiecarui standard.