Dreptul Fundamental la Protecția Datelor Personale la Nivelul Uniunii Europene

REZUMAT ŞI CUVINTE CHEIE

Lucrarea intitulată „Dreptul fundamental la protecţia datelor personale la nivelul Uniunii Europene” este structurată în şase capitole urmate de concluzii şi o bibliografie actuală.

În prima parte a lucrării am enumerat instituţiile şi organele comunitare (în calitate de operatori de date cu caracter personal) care au obligaţia ca, în desfăşurarea activităţii lor de prelucrare a datelor, să respecte o serie de principii. Unele dintre acestea se referă, în primul rând, la calitatea datelor.

În partea a doua am indicat că este necesar ca principiile protecţiei datelor să se aplice oricărei informaţii referitoare la o persoană identificată sau identificabilă. Acestea însă nu se aplică datelor anonimizate, care fac ca persoana fizică vizată să nu mai fie identificabilă.

Ultima parte a lucrării se axează pe faptul că, în primul rând, datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate cu bună-credinţă, deci în mod corect şi, de asemenea, să aibă un temei legal.

Totodată, datele trebuie colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime. In acest sens, operatorul trebuie să stabilească foarte clar scopul sau scopurile în care va prelucra datele personale şi nu într-o formulare generică sau ambiguă. Scopul, aşa cum vom vedea mai târziu, se aduce la cunoştinţa persoanei vizate şi reprezintă o garanţie a transparenţei operatorului în activitatea sa.

Cuvinte cheie: drepturi fundamentale, obligaţii corelative, protecţie, principii, bună credinţă, legitimitate.

CAPITOLUL I

CADRUL LEGAL INTERNAŢIONAL ŞI COMUNITAR PRIVIND PROTECŢIA INTIMITĂŢII ŞI A DATELOR CU CARACTER PERSONAL

1.1. Scurt istoric privind adoptarea primelor documente privind protecţia intimităţii şi a datelor cu caracter personal

În prezent, majoritatea statelor lumii recunosc în constituţiile lor cel puţin un drept la intimitate/viaţă intimă. La nivel internaţional intimitatea a fost concepută ca unul din drepturile fundamentale ale omului consfinţit într-o serie de acte importante, adoptate după cel de-al doilea război mondial.

Astfel, primul document internaţional care a garantat protecţia vieţii private este Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 (art. 12). Ulterior, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, adoptat de Adunarea Generală în 1966, include referiri la protecţia intimităţii (art. 17). Aceeaşi valoare este protejată şi la nivel regional, aşa cum prevede art. 8 din Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale din 1950. In plus, acest document face referire şi la limitările pe care autorităţile publice le pot impune dreptului la intimitate.

Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valorile centrale ale Uniunii Europene, fiind, de altfel şi condiţii ce trebuie îndeplinite de orice stat care vrea să adere la UE. Pentru a reîntări aceste valori, Uniunea Europeană a adoptat în decembrie 2000 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene , ce reuneşte într-un singur text ansamblul drepturilor civile, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni şi ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul Uniunii.