Analiza diagnostic a rentabilității la SC Morărit Panificație Roman SA

Introducere

În condiţiile actuale ale instabilitǎţii mediului de afaceri și a sensibilitǎţii pieţelor, fenomen care se manifestǎ printr-o profundǎ crizǎ economico-financiarǎ, multe entitǎţi economice se gǎsesc în stǎri dificile, confruntându-se cu probleme diverse precum slǎbirea activitǎţii economice, cu o diminuare drasticǎ a cererii pentru produsele și serviciile sale, cu creșteri ale costului creditelor, cu o volatilitate accentuatǎ a cursului de schimb și cu blocaje financiare în lant.

În acestǎ direcţie, se impun modificări substanţiale la nivelul managementului macroeconomic, dar şi individual, la nivelul fiecărei entităţi economice, iar pentru tratamentul corect al crizei, aşa cum apreciază şi guvernatorul BNR, este necesar un diagnostic corect.

Cercetarea de faţă are ca subiect analiza diagnostic a rentabilităţii unei întreprinderi, care are drept scop efectuarea unei judecăţi cu privirea la eficienţa activităţii unei entităţi economice.

Lucrarea de disertaţie este structurată pe trei capitole, dispuse într-o succesiune logică și care îmbină, în mod echilibrat și firesc, aspectele teoretice cu problemele reale întâlnite în activitatea societăţii analizate.

În cadrul capitolului I Consideraţii generale privind analiza rentabilităţii am urmărit clarificarea înţelesului sintagmei „analiză diagnostic”, prin precizarea obiectivelor acesteia, prin realizarea unei clasificări după diverse criterii a diferitelor tipuri de analiză diagnostic. De asemenea, tot în cadrul acestui capitol, am precizat care sunt etapele ce trebuie parcurse în elaborarea unui diagnostic economico – financiar, care este structura acestuia, precum şi care sunt informaţiile necesare elaborării unui diagnostic.

Capitolul II Analiza rentabilităţii la S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A se constituie într-o analiză diagnostic a rentabilităţii întreprinderii, realizată pe exemplul concret al unei societăţi din industria morăritului și panificaţiei. În acest scop, am realizat o prezentare generală a societăţii, atât din perspectiva istoricului acesteia, cât şi prin prisma activităţii sale generale, urmată de realizarea diagnosticului rentabilităţii, pe baza informaţiilor oferite de contabilitate, în general pe baza Contului de Profit și Pierdere și a Bilanţului Contabil.

Capitolul III Valorificarea rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea studiată prezintă punctele forte și slabe ale activităţii societăţii analizate precum și direcţiile de urmat în vederea îmbunătăţirii rentabilităţii.

Unul dintre principiile fundamentale ale economiei de piaţă, şi anume acel potrivit căruia orice activitate trebuie să fie rentabilă, justifică aplicarea metodelor ştiinţifice în studiul sistemelor economice reale, în analiza activităţii unei entităţi economice, în vederea obţinerii unor soluţii optime în conformitate cu obiectivele propuse. Procedeele ştiinţifice moderne de rezolvare a difficultǎţilor cu care se confruntă o entitate economică se bazează pe metode matematice, ţinând cont, însă, şi de realitatea obiectivă.

În concluzie, constatarea punctelor de disfuncţionalitate ale întreprinderii impune adoptarea mǎsurilor de corecţie, pornind de la originea acestora. Astfel se manifestă rolul analizei diagnostic de identificare a cauzelor generatoare de dezechilibre şi de furnizare a soluţiilor.

Capitolul 1: Consideraţii generale privind analiza rentabilităţii

1.1 Obiectivele și necesitatea diagnosticului rentabilităţii

Diagnosticul rentabilităţii, în practica evaluării, are o poziţie cheie, deoarece pe lângă faptul că oferă informaţii despre situaţia prezentă și trecută, oferă posibilitatea de a preciza viitorul activităţii ce constituie obiectul evaluării.

Diagnosticul rentabilităţii ocupă un loc important în cadrul analizelor financiare realizate atât de managerul financiar, cât şi de diverse instituţii specializate în aceastǎ activitate. Diagnosticul este precedat de analiză şi reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactice şi strategice adoptate de întreprindere. Aşadar, analiza şi diagnosticul financiar nu pot fi separate; diagnosticul nu poate fi întocmit fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o etapǎ de sinteză şi de interpretare, adică de diagnostic.

Studiul rentabilităţii este necesar în primul rând pentru cumpărător, dar și pentru vânzător cât și pentru procesul privatizării. Cu cât afacerea este mai rentabilă cu atât valoarea ei, și implicit preţul, va fi mai mare. În al doilea rând, cercetarea rentabilităţii este necesară pentru aplicarea metodelor de evaluare bazate pe randament, indiferent de modul de exprimare a acestuia:profit net, dividend pe acţiune, flux de disponibilităţi.

Sursa principală de informare pentru diagnosticul rentabilităţii este ”Contul de profit și pierdere” în care atât veniturile cât și cheltuielile sunt structurate pe genuri de activităţi:

• activitatea de exploatare (de bază);

• activitatea financiară, cu referire la participaţiile cu capital propriu la alte firme, folosirea capitalului împrumutat, veniturile și cheltuielile din diferenţele de curs valutar;

• activitatea excepţională, veniturile și cheltuielile ce nu sunt legate de activitatea normală a întreprinderii: operaţii de capital, despăgubiri și penalităţi, perisabilităţi și/sau lipsuri la inventar, donaţii, subvenţii primite sau acordate, cedare de active.

Diagnosticul financiar al rentabilităţii este un instrument utilizat cu succes de cei care doresc valorificarea rezultatelor și a potenţialului firmei faţă de alţi investitori. Diagnosticul financiar propune unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a firmei pornind de la situaţia ”punctelor forte” și a ”punctelor slabe” ale gestiunii financiare. Prin el se pot aprecia riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situaţia financiară, precum și performanţele acesteia, oferind acele soluţii pentru diminuarea riscurilor și îmbunătăţirea rezultatelor.

Diagnosticul rentabilităţii este scopul final al analizei financiare orientate spre utilizatorii săi : managerul firmei, salariaţii, investitorii, fiecare apreciind diferit riscurile, potrivit poziţiei sale în firmă.

Diagnosticul financiar are un rol deosebit în activitatea practică prin faptul că oferă o bază de date și informaţii cu diverse utilizări, cum ar fi:orientarea deciziilor de investiţii, de finanţare și de distribuire a dividendelor; elaborarea previziunilor financiare; evaluarea rentabilităţii așteptate de firmă; evaluarea acţiunilor firmei pe piaţa de capital; evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară și a performanţelor firmei; arată perspectivele probabile de evoluţie a firmei și propune acţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei și a perfomanţelor firmei.