Abordarea sistemică a firmei

INTRODUCERE

Noţiunea de sistem este considerată una dintre cele mai cuprinzătoare realizări ideatice a gândirii umane. Sistemul poate fi definit, în cea mai sintetică expresie, precum un grup de elemente între care se stabileşte un ansamblu de relaţii şi interconectări.

Ca orice sistem, firma funcţionează atunci când are loc transformarea elementelor sale componente.

Lucrarea de licenţă cu titlul ABORDAREA SISTEMICĂ A FIRMEI a fost elaborată pe trei capitole, primele doua fiind de cercetare fundamentală, iar ultimul de cercetare aplicativă.

În primul capitol - FIRMA CA SISTEM. ELEMENTE FUNDAMENTALE, am realizat detalii introductive de sistem si abordarea sistematica a intreprinderii. Capitolul se incheie cu functiile managementului.

Al doilea capitol - ORGANIZAREA FIRMEI, ofera aspecte ale organizarii structurale si ale organizarii procesuale a firmei.

La capitolul al treilea –ANALIZA SISTEMICĂ A MANAGEMENTUL

FIRMEI ADEPLAST SRL, s-a prezentat cercetarea aplicativa si s-au oferit detalii si caracteristici ale firmei in sine, precum analize, obiective si stratecii de dezvoltare.

Cuvinte cheie: sistem, structura, management, marketing, organizare

CAPITOLUL I

FIRMA CA SISTEM. ELEMENTE FUNDAMENTALE

1.1. Noțiunea de sistem

Noţiunea de sistem este considerată una dintre cele mai cuprinzătoare realizări ideatice a gândirii umane. Sistemul poate fi definit, în cea mai sintetică expresie, ca un sistem de elemente între care se stabileşte un ansamblu de relaţii şi interconectări. Se poate spune, deci, că structura sistemului este dată atât de numărul elementelor ce formează respectivul sistem, cât şi de conexiunile şi relaţiile de comunicare dintre acestea.

Un mod particular de comandă a unui sistem îl reprezintă reglarea care pentru un centru de comandă presupune a proceda astfel încât funcţionarea unui sistem comandat să conducă către o anumită stare voită, adică la atingerea obiectivelor propuse. Un sistem poate fi împărţit în subsisteme atât pe verticală cât şi pe orizontală. Pe verticală, sistemul poate fi împărţit în subsisteme pe diferite nivele înrudite cu ajutorul unui centru de comanda. Pe orizontală, un sistem poate fi deseori structurat în subsisteme specializate într-o anumită funcţie precisă. În acest caz, în cazul centrul de comandă de nivel superior precum şi pentru celelalte subsisteme componente se pune problema coordonării sistemului. Subsistemele paralele trebuie să aibă obiective ale căror realizare să permită atingerea obiectivelor sistemului de nivel superior. Funcţionarea ansamblului subsistemelor este necesar să se facă prin evitarea oricăror conflicte ce ar putea să apară.

Privită ca sistem economic, firma cuprinde următoarele elemente definitorii :

1. personalul (resursele umane), caracterizat (e) prin diverse variabile de stare cum sunt: vârsta, sexul, funcţia, calificarea, vechimea în muncă sau la locul de muncă;

2. mijloacele materiale, mai exact maşini, utilaje, instalaţii în cazul carora bilanţul contabil reţine două variabile de caracterizare: valoarea şi categoria de imobilizări în care se încadrează. Alte variabile de stare se pot referi la natura echipamentului, puterea instalată sau capacitatea de producţie;

3. obligaţiile, drepturile şi mijloacele financiare ale întreprinderii care sunt incluse în bilanţ sub formă valorică şi care se referă la dreptul de proprietate asupra altor firme sub forma acţiunilor deţinute, a creanţelor şi a lichidităţilor disponibile în bancă sau în casă;

4. produsele finite, materiile prime, semifabricatele sau produsele în curs de fabricaţie ce se găsesc în bilanţ sub denumirea de valori de exploatare, în conturile de exploatare. În firme pot fi identificate şi alte elemente reprezentate ca entităţi: brevetele de fabricaţie, ansamblul cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice ale membrilor întreprinderii, informaţiile intrate şi folosite de către sistem.