Studiu privind rolul comunicării în motivarea angajaților

Introducere

“Nimic nu este mai greu în lume decât a înţelege pe altul, şi iarăşi,

fără a-l înţelege, este peste putinţă să-l convingi. “

Titu Liviu Maiorescu

Ce anume îi determină pe oameni să ajungă în anumite posturi sau funcţii în cadrul organizaţiilor şi, odată ajunşi, să-si desfăşoare activitatea într-un fel sau altul?

Nu sunt necesare experienţe de laborator pentru a dovedi adevărul că nimic nu intră în conştiinţă dacă aceasta nu este mobilizată de un oarecare interes, dacă lipseşte motivaţia. Actele de conduită nu se produc niciodată mecanic, gratuit.

Motivaţia exprimă faptul că la baza condiţiei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri - nevoi, interese, intenţii, tendinţe, idealuri - care susţin realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudini, aceasta fiind o lege fundamentală în psihologie.

Managerii nu-şi pot exercita eficient funcţia fără a cunoaşte în mod serios cauzele ce susţin atitudinile şi comportamentul oamenilor cu care lucrează, personalitatea lor. Toate acţiunile managerului trebuie să aibă la bază cunoaşterea efectivă a felului în care oamenii se comportă şi se schimbă realmente şi nu a modului în care ar dori el ca ei să se comporte.

Este mai mult decât evident că toate activităţile organizate de oameni îşi au izvorul în comunicare. Toate relaţiile interumane reprezintă interacţiuni comunicaţionale care includ o dimensiune simbolică. Fără transmiterea de simboluri care au ataşate înţelesuri, relaţionarea dintre oameni nu ar fi posibilă. Însăşi existenţa, funcţionarea şi organizarea societăţii ar fi de neconceput în absenţa comunicării. Existăm unii pentru alţii şi interacţionăm unii cu alţii în măsura în care comunicăm între noi: transmitem şi primim semnale, codificăm şi decodificăm mesaje.

Pe plan managerial, comunicarea este un instrument cu ajutorul căruia managerul transmite şi primeşte informaţii şi decizii, acceptă sau respinge anumite soluţii, planifică, organizează, antrenează, controlează, pregăteşte şi implementează schimbarea.

Comunicarea poate fi un instrument eficient de stimulare a motivaţiei angajaţilor şi de dezvoltare a oportunităţilor pentru atingerea obiectivelor companiei.

Corelarea strânsă dintre comunicarea eficace şi eficientă şi performanţa organizaţională se datorează faptului că, în organizaţiile de astăzi, tot ceea ce este important pentru această performanţă (moralul angajaţilor, satisfacţia în muncă, relaţiile de muncă, schimbul de informaţie corectă, relevantă şi la timp cu mediul de funcţionare, imaginea organizaţiei, capacitatea de schimbare, etc.) este afectat, în mod direct sau indirect, de procesul de comunicare.

Efectul comunicării manageriale asupra caracterelor şi moralului subordonaţilor este benefic atunci când fiecare angajat are convingerea că aduce o contribuţie importantă succesului instituţiei, fiind atras de un ţel şi având sentimentul că face parte dintr-o organizaţie de succes. Atitudinile şi motivaţiile oamenilor care lucrează într-o organizaţie au la bază nevoia ca ei să se simtă implicaţi, informaţi şi pregătiţi să participe la deciziile care îi afectează. Cu cât complexitatea sarcinilor este mai mare, cu atât nevoia de integrare şi coordonare este mai mare şi sistemul de comunicare managerială al unei organizaţii este un mecanism cheie pentru realizarea acestei integrări şi coordonări.

În contextul expus, ideile de bază care au constituit punctul de plecare în abordarea prezentei teme de cercetare au fost următoarele:

- comunicarea managerială contribuie la stabilirea unor relaţii corecte şi eficiente, de înţelegere şi acceptare reciprocă între şefi şi subordonaţi, colegi şi persoane din interiorul organizaţiei ;

- comunicarea managerială poate fi un instrument eficient de stimulare a motivaţiei angajaţilor şi de dezvoltare a oportunităţilor pentru atingerea obiectivelor companiei ;

- comunicarea managerială poate fi un instrument eficient de îmbunătăţire a performanţelor atât individuale cât şi a întregii organizaţii.

Ca atare, obiectivele lucrării sunt de a evidenţia rolul comunicării manageriale în procesul de motivare a angajaţilor, de a identifica măsura în care comunicarea managerială este utilizată ca instrument de motivare, şi de a releva posibilităţile de îmbunătăţire a motivării angajaţilor cu ajutorul comunicării manageriale.

1. ABORDĂRI CONCEPTUALE ŞI PREOCUPĂRI DE CERCETARE RECENTE PRIVIND MOTIVAREA

1.1. Motivaţie si motivare. Teorii ale motivaţiei

Esenţa acţiunilor umane nu poate fi dezvăluită fără cunoaşterea motivelor / mobilurilor care le-au generat. Acest adevăr justifică frecvenţa mare cu care apare întrebarea „de ce?”, legată de comportamentul uman. Dacă ne gândim şi la faptul că, realizând acelaşi tip de activitate, oamenii acţionează extrem de diferit, cu efecte diferite asupra performanţelor, vom înţelege mai bine complexitatea şi totodată dificultatea procesului de motivare. Tocmai de aceea se şi consideră că „dintre toate problemele cu care se confruntă conducerea, motivaţia trebuie cu siguranţă evaluată ca fiind una din cele mai insolubile” .

M. Vlăsceanu (în Dicţionar de sociologie, 1998) defineşte motivaţia ca „ansamblu de factori sau imbolduri (trebuinţe, interese, tendinţe, scopuri etc.) care declanşează, energizează, menţin (sau întrerup) şi direcţionează acţiunile sau comportamentele unei persoane.”

Derivând din cuvântul latin “movere” (mişcare), motivaţia este o stare interioară ce energizează, activează sau pune în mişcare un individ, canalizând, orientând comportamentul său în direcţia unui ţel, unui obiectiv. În figura nr. 1.1 este prezentat grafic procesul de motivare. Nevoile generează impulsuri de a realiza obiective.