Beneficiile pieței unice pentru cetățenii europeni

CAPITOLUL I. UNIUNEA EUROPEANĂ

Uniunea Europeanã este o organizatie care include 25 de state de pe continentul european: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehã, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia si Ungaria, formând un spatiu cu peste 450 de milioane de locuitori.

Obiectivele Uniunii Europene sunt urmãtoarele:

- crearea unei cetãtenii europene;

- consolidarea unui spatiu al libertãtii, securitãtii si justitiei;

- promovarea progresului economic si social ;

- afirmarea rolului Europei în lume.

1. PESTE 50 DE ANI DE ISTORIE

Creatã în scopul de a garanta o pace durabilã, constructia europeanã s-a concretizat dupã cel de al Doilea Rãzboi Mondial. Pe 9 mai 1950 Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, propune, pe baza unei idei a lui Jean Monnet, punerea în comun a resurselor de cãrbune si de otel ale Frantei si Germaniei în cadrul unei organizatii deschise cãtre celelalte tãri europene. La apel au rãspuns încã patru state, Tratatul de instituire a Comunitãtii Economice a Cãrbunelui si a Otelului (CECO) fiind semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, de cãtre Franta, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda. Tratatul CECO a intrat în vigoare la 23 iulie 1952 (notã: Tratatul CECO a expirat în 2002).

La 25 martie 1957, cele sase state membre ale CECO semneazã, la Roma, Tratatele de instituire a Comunitãtii Economice Europene (CEE) si a Comunitãtii Europene a Energiei Atomice (Euratom), denumite generic “Tratatele de la Roma”.

La cele trei Comunitãti au aderat în anii urmãtori nouã state: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie în 1973, Grecia în 1981, Spania si Portugalia în 1986, Austria, Finlanda si Suedia în 1995, iar la 1 mai 2004, zece state au aderat la Uniunea Europeanã: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehã, Slovacia, Slovenia, Ungaria.

Prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 si intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, s-a constituit Uniunea Europeanã, având la bazã cei trei piloni:

1. Comunitãtile Europene, permit institutiilor Uniunii sã coordoneze politici comune în diverse domenii (Piata unicã, transporturi, concurentã, moneda unicã, ocuparea fortei de muncã, sãnãtate publicã, protectia consumatorilor, cercetare, protectia mediului, agriculturã, s.a.), urmând obiectivul de coeziune economicã si socialã;

2. Politica externã si de securitate comunã, reprezintã cadrul actiunilor comune ale statelor membre ale Uniunii Europene în acest domeniu;

3. Cooperare politieneascã si judiciarã în materie penalã, este cadrul cooperãrii dintre organele de politie si de justitie din cele 15 state membre pentru consolidarea securitãtii interne.

4. Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 si intrat în vigoare la 1 mai 1999, continea prevederi în urmãtoarele domenii: drepturile cetãtenilor (în special, protectia drepturilor fundamentale), cooperarea în domeniul securitãtii si justitiei (integrarea acquis-ului Schengen în competentele Uniunii Europene), Politica externã si de securitate comunã (alegerea unui Înalt Reprezentant pentru PESC) si consolidarea democratiei.

Tratatul de la Amsterdam a extins aria politicii de protectie a consumatorilor, a stabilit ca obiectiv dezvoltarea durabilã a mediului înconjurãtor, a conferit Uniunii Europene o nouã competentã în materie de ocupare a fortei de muncã, a consolidat protectia socialã în domeniul egalitãtii de sanse si al luptei împotriva excluderii.

5. Tratatul de la Nisa a fost semnat pe 26 februarie 2001 si a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, dupã ce a fost ratificat de fiecare Stat Membru, fie prin vot în parlamentul national, fie prin referendum. Tratatul de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, contine prevederi pentru a asigura o bunã activitate institutionalã în momentul când Uniunea va avea aproape 30 de State Membre, înscriindu-se deci în viziunea unei reforme institutionale ale cãrei 3 axe principale sunt: componenta si modul de functionare al institutiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri si consolidarea cooperãrii între institutii.

6. Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost elaborat de cãtre Conventia pentru Viitorul Europei la Consiliul European de la Salonic, pe 18 iulie 2003. Textul Proiectului de Tratat Constitutional este divizat, dupã cum urmeazã:

- Partea I: principii, obiective si prevederi institutionale;

- Partea aIIa: Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

- Partea a IIIa: prevederi referitoare la politicile si modul de functionare a Uniunii Europene;

- Partea a IVa: prevederi generale referitoare la intrarea în vigoare a Tratatului Constitutional, la procedura de revizuire si la abrogarea tratatelor anterioare.

În urma Conferintei Interguvernamentale, din 17-18 iunie 2004, sefii de state sau de guverne ale Statelor Membre au ajuns la un acord referitor la Proiectul de Constitutie si a fost elaborat o versiune consolidatã provizorie. Textul Constitutiei urmeazã sã fie transpus într-o forma corecta din punct de vedere legal, dupã care urmeaza sã fie tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Semnarea documentului este prevãzutã pentru luna octombrie sau noiembrie a.c., in timpul Presedintiei olandeze, Statele Membre având apoi doi ani la dispozitie sã ratifice textul Constitutiei.