Președintele Republicii Moldova

INTRODUCERE

Încă din epoca preiluministă s-a încercat a face prima clasificare a formelor de guvernămînt, după cum exprimă prof. Constantin G. Dissescu1, Aristotel are meritul de a fi încercat prima clasificare a formelor de guvernămînt, propunînd cele trei grupe: monarhia, unde puterea e concentrată în mîna unei singure persoane, oligarhia - puterea se împarte între mai mulţi indivizi sau, după caz, este rezervată unui grup social restrîns, democraţia - poporul exercită direct puterea.

Se poate relata că evoluţia ulterioară a fenomenelor politico-statale nu a făcut altceva decît să întărească construcţia teoretică a lui Aristotel, care, ca idee metodologică, este valabilă şi la ora actuală, ţinînd însă, seama de amendamentele aduse de iluminişti, formîndu-se ceea ce doctrina contemporană califică a fi concepţia (clasificarea clasică).

Perioada ce a urmat se caracterizează prin trecerea la autonomie a instituţiilor sociale, participarea la luarea deciziei şi asumarea responsabilităţii pentru acţiunile întreprinse la nivel guvernamental şi neguvernamental, pluralismul opţiunilor şi libertatea de expresie, stimularea creativităţi individuale şi sociale. În această perioadă se conturează şi se dezvoltă în mod prioritar noua administraţie publică cu ambele ei componente: Administraţia Publică Locală şi Administraţia Publică Centrală. Natura însăşi a acestui proces reprezintă un complex de acţiuni coerente, care se realizează treptat pe etape cu obiective şi priorităţi proprii fiecărei dintre ele.

Obiectivele elaborae în această lucrare de către autor sunt reglementate de legi, de acte normative care completează cadrul juridic al sistemului de administrare a Administraţiei Publice Centrale.

Au fost elaborate o serie de proiecte privind organizarea şi funcţionarea statului de către Preşedinte ca fiind şef al statului, stabilirea unui anumit grad de pregătire care ar stabili că Republica Moldova este un stat iondependent, un stat de drept, democratic în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, care reglementează libera dezvoltare a personalităţii umane.

Potrivit acestor prevederi Preşedintele a fost împuternicit cu un şir de atribuţii privind garantarea drepturilor şi libertatea cetăţenilor, respectarea normelor constituţionale, apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale.

La pregătirea lucrării au fost examinate minuţios o serie de literatură de specialitate, documente, reviste s-a folosit conspectele lecţiilor ascultate pe parcursul întruniri teoretice, cît şi discuţiile avute de către lectori. Lucrarea conţine două capitole care sunt considerate mai importante la părerea autorului şi care se cer ilucidate la etapa actuală. Pe parcursul acestei lucrări se va pune în ascultare şi citire apariţia, dezvltarea şi importanţa instituţiei Preşedintelui Republicii Moldova şi atribuţiile lui.

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INSTITUŢIA ŞEFULUI DE STAT ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

1.1. Apariţia, dezvoltarea şi importanţa instituţiei Preşedintelui.

Instituţia şefului de stat este un fenomen cunoscut de societatea umană odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. Indiferent de etapa de dezvoltare, colectivităţile umane au avut un conducător recunoscut sau ales în funcţie de împrejurăile istorice.

Pornind de la aceasta, statul ca formă superioară de organizare a societăţii a cuprins în sistemul organelor sale instituţia Şefului de stat. această instituţie a suferit o evoluţie în ceea ce priveşte formele structurale şi împuternicirile lui. Din punct de vedere organizaţional, şeful de stat a cunoscut şi cunoaşte organizarea unipersonală sau colegială.

Actualmente instituţia şefului de stat există sub următoarele forme:

- monarhul venit la tron pe cale ereditară (Marea Mritanie, Spania, Japonia ş.a.);

- monarhul desemnat de familia regală (Arabia Saudită);

- preşedintele statului ales de popor, parlament sau un colegiu electoral reprezentativ pentru un termen stabilit (S.U.A, Italia, Germania);

- organ colegial ales de Parlament pentru un termen stabilit, unele atribuţii care nu pot fi exercitate colegial, cum ar fi spre exemplu, primirea scrisorilor de acreditare ale reprezentanţilor diplomatici, se transmit preşedintelui organului colegial (Cuba);

- Şeful de stat unipersonal ori colegial care uzurpează puterea publică în stat de obicei fără stabilirea uni termen anumit.

Este de menţionat că, formele organizatorice pe care la îmbracă instituţia şefului de stat, rămîne a fi cea mai răspîndită Preşedintele statului ales de popor, Parlament sau de un colegiu electoral.

Din acest punct de vedere, pentru Republica Moldova istoria acestei instituţii, specificul de manifestare în diferite state reprezintă un interes deosebit. În unele state funcţia de Şef de stat a fost şi este îndeplinită de organe colegiale denumite prezidii, consilii de stat. Asemenea situaţie am avut şi în Republica Moldova pînă la adoptarea Legii cu privire la instituirea funcţiei de preşedinte, cînd funcţiile Şefului de stat erau exercitate de Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova.

În ţara noastră, instituţia şefului statului apare în urma multiplelor discuţii publice şi dezbateri parlamentare, fiind menită în principal să consolideze ordinea constituţională şi suveranitatea statului, să asigure securitatea şi ordinea publică, să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum şi pentru a îmbunătăţi interacţiunea dintre organele centrale ale puterii de stat şi cele ale administraţiei de stat.