Sistem de poziționare global

Capitolul I

Infrastructura sistemelor de transport

Problematica transportului si a traficului rutier se pune in contextul modului in care transportul se face in prezenta unei palete largi si variabile de conditii. Mobilitatea este o provocare geografica, deoarece reprezinta un compromis intre spatiu si costuri. Forte de natura tehnologica si economica au schimbat inclinatia balantei de multe ori in ultimele secole, dar in deceniile anterioare, o crestere a spatiului a permis pastrarea aproape constanta a costurilor. Nu este deci surprinzator ca pe masura ce tehnologia a permis cresterea performantelor in ceea ce priveste capacitatea si eficienta, oamenii au profitat de acestea pentru a-si imbunatatii mobilitatea. Forta din spatele economiei mondiale rezida in capacitatea sistemelor de transport de a deplasa mari volume de marfuri si de a permite deplasarea unui mare numar de oameni pe distante mari. In prezent Lumea a devenit interconectata la mai multe niveluri. Aceasta noua dimenisune geografica transcende perspectiva traditionala a transportului focalizat pe un oras sau pe o tara . La inceputul secolului al XX-lea, geografia trasnportului este afectata de problemele globale, regionale si locale.

1.1. Sisteme de transport

Transporturile includ infrastructura, administarea, vehiculele si utilizatorii si pot fi vazute din mai multe perspective, inclusiv cea inginereasca, economica si sociala. [1] La nivelul cel mai simplificat, sistemul de transport poate fi vazut ca un singur conducator si vehiculul sau, impreuna cu toate interactiunile sale de-a lungul drumului, cu celelalte vehicule, secunda dupa secunda. La celalalt pol un sistem de transport poate fi vazut ca si o infrastructura regionala, impreuna cu interactiunile sale cu economia zonala, comunitatea utilizatorilor de servicii de transport, luand in considerare toate scenariile de interactiune posibile, cat si componenetele de control cum ar fi administratia si legislatia transporturilor, toate acestea analizate an dupa an. Aceste doua extreme exemplifica gama foarte larga a ceea ce se intelege in mod comun prin sistem de transport. Modelele de transport sunt o descriere formala a relatiilor si interactiunilor care exista intre componentele sistemelor de transport. Cunoasterea acestor relatii permite estimarea sau prezicerea unor cantitati necunoscute (iesirile) pe baza cantitatilor cunoscute (intrarile). Deoarece in momentul de fata, cu toate contributiile si progresele majore in domeniu, cunostiintele noastre in ceea ce priveste modelele de transport sunt limitate si modelele pe care le facem sufera de anumite imperfectiuni si simplificari, care au un impact mai mare sau mai mic. Cunoasterea limitarilor modelelor ne permite sa le folosim selectiv, in concordanta cu nevoile, precizia si bugetul avute. Evaluarea are doua intelesuri in situatia de fata: calculul aproximativ si formarea unei opinii. Ambele aspecte sunt reflectate de cei doi pasi de baza in evaluarea sistemelor de transport:

(1) Cuantificarea, prin aplicarea unui model si

(2) Calificarea prin evaluarea unui criteriu de evaluare;

Primul pas necesita un model valid, in timp ce cel de-al doilea se bazeaza pe preferintele utilizatorilor si a celor ce iau decizii in acest domeniu. De cele mai multe ori, modelarea este o componeneta necesara in evaluarea sistemeleor de transport. Un model de transport este o simplificare a unei realitati de pe teren. El se axeaza doar asupra a ceea ce este esential la nivelul de detaliu cerut de aplicatie. Spre exemplu, daca se doreste „imbunatatirea traficului” intr-un anumit punct prin reorganizarea semnalizarilor, atunci „organizarea optima” este intodeauna aceea care are efecte economice neglijabile (cost putin) si deci aceasta variabila nu trebuie luata in considerare. Situatia se schimba fundamental in cazul in care se dezvolta un model pentru obtinerea unei finantari pentru o autostrada. In acest caz impactul economic al deciziei este foarte important si nici nu se va lua in considerare amplasamentul de detaliu al semnalizarilor. Intr-o asemenea analiza se va prezenta doar efectul global al modelului de control ales. Cele doua exemple prezentate anterior necesita doua modele distincte care difera prin scopul lor si prin nivelul de detaliu. Fiecare sarcina necesita un model specific.

1.1.1. Tipuri de modele de sisteme de transport.

Clasificarea modelelor de transport este dificila datorita marii lor varietati si a numarului mare de moduri de clasificare. In cele ce urmeaza se prezinta o clasificare care are o granularitate relativ mica si deci este potrivita o clasificare grosiera atunci cand din diferite motive nu se poate face o separare mai fina (spre exemplu un model are caracteritici apartinand la domenii disjuncte).

- Modele de solicitare. Au fost dezvoltate deoarece majoritatea deplasarilor rutiere

sunt legate de servici, munca sau afaceri si in consecinta depind puternic de economia regionala. Pe de alta parte, cresterea economica dintr-o zona poate fi stimulata de o infrastructura rutiera de calitate sau de cealalta parte poate fi stanjenit de costurile excesive de transport. Modelele econometrice incearca sa cuprinda aceste interactiuni complexe prin ecuatii statistice care modeleaza relatiile dintre economia regionala, utilizarea terenurilor, politicile zonale si preferintele de deplasare are oamenilor.