Dezvoltare Rurala

Imagine preview
(7/10)

Aceasta fituica rezuma Dezvoltare Rurala.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 2 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Conceptul de spaţiu rural: nspaţiu rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conţine satele şi oraşele mici, în care majoritatea părţii terenului este utilizată pentru:agricultură, silvicultură, acvacultura şi pescuit;activităţile economice şi culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc);amenajările de zone neurbane pentru timpul liber şi distracţii (sau de rezervaţii naturale);alte folosinţe (cu excepţia celor de locuit)

1.2. Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural românesc: Pe teritoriul delimitat ca spatiu rural traieste o populatie rurala care numara 10,14 milioane de locuitori (in anul1999). In ultimii 30 de ani (dupa 1966) populatia rurala s-a redus cu 16%. In ultimii 2 ani (1998 si 1999) se constata reaparitia fenomenelor de crestere demografica sau de oprire a declinului in zone in care populatia rurala fusese in scadere mult timp. Cauza care a contribuit la imprimarea tendintei de crestere a fost, in principal, incetarea migratiei spre orase si chiar cresterea migratiei spre rural. Intre 1991 si 1997 a crescut de 3 ori numarul persoanelor care au plecat din urban si s-au stabilit in rural. Dupa 1995, soldul a devenit pozitiv in favoarea ruralului .In mediul rural, ramura agriculturii domina net ca activitate economica, ocupand circa 70% din forta de muncaCele mai semnificative deosebiri între spaţiul rural şi celelalte spaţii pot fi semnalate în următoarele domenii: structura economică; densitatea populaţiei; profesiile de bază dominante; cultură şi edificii culturale; viaţa spirituală; relaţiile interumane; cutumele etc.Delimitările dintre spaţiul rural şi celelalte forme de spaţii au permis formularea sintetică a unor caracteristici specifice :Din punct de vedere al structurii economice, în spaţiul rural activităţile agricole deţin ponderea cea mai mare din teritoriul ruralDin punct de vedere ocupaţional, spaţiul rural este preponderent un spaţiu de producţie în care activităţile sectoarelor primare deţin o pondere ridicată în economia acestuiaÎn ceea ce priveşte forma de proprietate, cea privată este predominantă.O caracteristică importantă a spaţiului rural constă în densitatea redusă a populaţiei şi a mărimii aşezămintelor bine aerisite şi umane.Din punct de vedere peisagistic, spaţiul rural, prin structura sa naturală, prin flora şi fauna sa, este incomparabil mai frumos şi mai apreciat de mai mulţi locuitori.Viaţa în spaţiul rural, mai mult decât în oricare alt mediu social, este aşezată pe o serie de norme emanate din experienţa de viaţă, din tradiţii, obiceiurile şi cultura locală.Activităţile neagricole, în special cele industriale şi de servicii se bazează pe complementaritate faţă de agricultură dar aceasta nu exclude posibilitatea de înfiinţare a întreprinderilor mici şi mijlocii din alte domeniiSe apreciază că nu se poate pune semnul egalităţii între rural şi rustic, pentru că şi în domeniul rural acţionează legile progresului care impun o evoluţie în viaţa oamenilor din spaţiul rural. 1.3. Structura spaţiului rural-Spaţiul rural periurban cuprinde zona limitrofa marilor oraşe şi centre industriale, având raza de lungime variabilă între 10 şi 50 km, funcţie de puterea economică şi administrativă a polului industrial. Zonele rurale periurbane sunt, de regulă, cele mai vivace dar şi cu cea mai puternică amprentă urbană.-Spaţiul rural intermediar este spaţiul agricol sau zona agrară a spaţiului rural-Spaţiul rural periferic Această parte a spaţiului rural se află la "periferia" economică, productivă şi, în multe cazuri, la zona defavorizată social a sistemului agrar şi silvic1.4. Funcţiile spaţiului rural-Funcţia economică a spaţiului rural este considerată funcţia de bază, primară, care are ca obiectiv principal obţinerea produselor agricole şi a altor bunuri materiale realizate de ramurile productive din amonte şi din aval de agricultură, precum şi silvicultura, industria forestieră, artizanatul etc. Obţinerea acestor produse ar trebui să asigure oamenilor din spaţiul rural condiţii de viaţă satisfăcătoare.-Funcţia ecologică a spaţiului rural. Industrializarea generală, excesivă în unele zone rurale, exploatarea rapace a unor terenuri miniere, intensificarea şi industrializarea zootehniei, comasarea acestora în mari aglomeraţii de animale pe spaţii agricole foarte reduse etc. au determinat apariţia şi intensificarea unuia dintre cele mai grave fenomene, şi anume “poluarea spaţiului rural” (sol, aer, apă), deteriorarea peisajului agricol şi silvic, reducerea alarmantă a florei şi faunei şi producerea unui dezechilibru ecologic în foarte multe ecosisteme ale spaţiului rural.-Funcţia social-culturală. Prin natura activităţilor umane, a relaţiilor din interiorul comunităţilor şi celor intercomunitare spaţiul rural are un caracter social. Aşa cum s-a mai precizat, dimensiunile relativ reduse ale localităţilor, instituirea unor raporturi specifice între membrii comunităţilor, cunoaşterea reciprocă şi ierarhizarea socială sunt caracteristici ale relaţiilor din mediul rural. Spre deosebire de marile aglomeraţii urbane, unde este specific anonimatul omului, în spaţiul rural toţi oamenii se cunosc între ei din aproape toate punctele de vedere. În acest cadru social, comportamentul omului – identitate a activităţii rurale, este total diferit de comportamentul omului – anonim din colectivităţile urbane. Acesta înseamnă că există diferenţe şi în ceea ce priveşte comportamentul între cele două comunităţi (rurală-urbană).1.5. Agricultura şi spaţiul rural.În agricultură, pescuit şi silvicultură lucrează aprox. 4,9 miloane de persoane, corespunzând cu 42,8% din populaţia civilă activă Până în 1997 importurile agricole au avut o tendinţă de reducere iar exporturile de creştere. De atunci, exporturile agricole au stagnat iar importurile s-au dublat în aceşti patru ani, pentru a atinge aproape 1 mld € în 2000.Statisticile româneşti amintesc că în procesul de tranziţie, valoarea producţiei agricole a fost foarte stabilă şi nu a prezentat tipicul declin experimentat de alte ţări central-est-europene. Producţia agricolă a scăzut de la 106,5% în 1988 la 103% în 2001 (1989-1991 = 100%). Recolta agricolă domină volumul producţiei cu o cotă de 50%-60% din total.Situaţia sectorului agricol era deosebit de dificilă în 2000 şi la începutul lui 2001, datorită secetei acute care a afectat întreaga ţară. Declinul în producţia vegetală a fost de ordinul a 20% în ciuda unei creşteri a suprafeţei cultivate. De asemenea, scăderea producţiei de grâne a afectat negativ şeptelul, numărul de vite, oi şi capre scăzând cu 6% iar numărul porcilor cu 18%. 1.6. Industrializarea mediului rural.Industrializarea, dezvoltarea serviciilor şi a comerţului au influenţat raporturile demografice dintre sat şi urban, (în favoarea urbanului) dar, în acelaşi timp, spaţiul rural şi-a adus o contribuţie la dezvoltarea industriei şi a serviciilor.Efectele industrializării asupra echilibrului geografic şi demografic sunt semnificative mai cu seamă dacă avem în vedere faptul că, dezvoltarea industriei se caracterizează printr-o concentrare puternică a activităţii economice şi a populaţiei mărind dotarea edilitară a aglomeraţiilor umane. 1.7. Satul – componenta principală a spaţiului rural.Satul reprezintă un proces constant de umanizare a teritoriului, proiecţia în spaţiu a modului în care populaţia a reuşit să se adapteze modului de utilizare a resurselor solului şi subsolului, în baza unor relaţii economice şi social-istorice determinante

Fisiere in arhiva (1):

  • Dezvoltare Rurala.doc

Alte informatii

Fituici pentru examen la Dezvoltare Rurala in cadrul facultatii de Management din USAMVB