Bazele contabilității

1.2. Contabilitatea - componenta a sistemului informational economic

În general, sistemul informational este definit ca un ansamblu de oameni, masini, programe si procedee, alcarui tel este de a furniza informatiile necesare functionarii unei întreprinderi sau organism.

În contextul acestei definitii, contabilitatea reprezinta principala componenta a sistemului informational,orientat spre cunoasterea valorilor economice dintr-o organizatie. În aceasta calitate, contabilitatea se constituie

într-un subsistem informational, care cuprinde un ansamblu de elemente interdependente ce asigura culegerea,

prelucrarea, stocarea, analiza si transmiterea informatiilor privind efectele tranzactiilor si a altor evenimente

asupra starii si miscarii elementelor patrimoniale, a situatiei financiare si a performantei unei organizatii, în

scopul informarii utilizatorilor interni si externi.

1.3. Sarcinile si functiile contabilitatii

1.3.1. Sarcinile contabilitatiia.

Ca disciplina stiintifica, pe baza cercetarilor proprii, contabilitatii îi revin urmatoarele sarcini:

- definirea cu exactitate a obiectului de studiu si a sferei de cuprindere;

- precizarea metodei de cercetare, a obiectului si a procedeelor ei de lucru, urmarind definirea de norme si

principii generale, bazate pe o terminologie precisa, identica pentru toti utilizatorii informatiei contabile;

- stabilirea rolului si a locului pe care îl are în cadrul stiintelor si a evidentei economice;

- elaborarea mijloacelor pentru aplicarea în practica a contabilitatii (modelele formularelor pentru situatii

financiare, documente, registre etc.).

b. Ca activitate practica, organizata în fiecare întreprindere, contabilitatii îi revin o serie de sarcini specifice, astfel:

- furnizarea datelor si informatiilor necesare elaborarii programelor financiare;

- înregistrarea cronologica a operatiilor economice si financiare, prelucrarea si pastrarea informatiilor.

- controlul operatiilor patrimoniale efectuate si a exactitatii datelor contabile, în vederea asigurarii integritatii

patrimoniului;

- furnizeaza datele si informatiile necesare întocmirii regulate a situatiilor financiare anuale.

1.3.2. Functiile contabilitatii

Izvorâte din sarcinile sale, principalele functii ale contabilitatii sunt:

- Functia de cunoastere si informare - ca functie de baza a contabilitatii, consta în identificarea, culegerea si

prelucrarea datelor si informatiilor referitoare la fenomenele, procesele si activitatile economice ce au loc în

cadrul întreprinderii.

- Functia de analiza si control gestionar - are scopul de a scoate în evidenta punctele „critice”, aparute în

activitatea de productie, comercializare si financiara desfasurata de întreprindere.

- Functia de prevedere (prognoza) - potrivit careia, pe baza datelor si informatiilor furnizate de contabilitate, echipa

de conducere stabileste previziunile si programele privind modul de desfasurare a activitatii întreprinderii în

viitor.

- Functia probatorie în justitie - înscrisurile si documentele de evidenta contabila constituie proba în justitie,

respectiv sursa de documentare si clarificare în litigiile civile si penale

1.4. Întreprinderea - locul de organizare a contabilitatii

1.4.1. Conceptul de întreprindere - clasificare

Întreprinderea este o unitate economica, autonoma patrimonial, în care mijloacele umane, materiale si

financiare sunt organizate si coordonate pentru realizarea de bunuri materiale, executarea de lucrari si prestarea

de servicii, în scopul vânzarii si obtinerii de profit.

clasificarea intreprinderilor

a. În functie de obiectul principal de activitate, întreprinderile se grupeaza pe cele trei mari sectoare ale

economiei nationale, respectiv:

- întreprinderi din sectorul primar - cuprind activitatile din agricultura, silvicultura si industria extractiva;

- întreprinderi din sectorul secundar - încorporeaza activitatile specifice industriilor prelucratoare si ale

constructiilor;

- întreprinderi din sectorul tertier - cuprind activitatile din: comert; turism; transporturi; posta si

telecomunicatii; financiar-bancare si de asigurari; ocrotirea sanatatii; activitati recreative, cultural - sportive

si alte servicii.

b. În functie de forma de proprietate asupra capitalului investit sunt:

- întreprinderi private - în care capitalul a fost investit de una sau mai multe persoane particulare;

- întreprinderi publice sau cu capital de stat - sunt acele întreprinderi care gestioneaza exclusiv bunuri din

proprietatea statului, iar finantarea activitatii este asigurata din fonduri publice;

- întreprinderi mixte - în care capitalul a fost investit atât de catre persoane particulare cât si de catre stat.

c. În functie de forma juridica de organizare, întreprinderile se delimiteaza în doua forme:

- regii autonome - sunt întreprinderi de stat, organizate în ramurile strategice ale economiei nationale sau

pentru satisfacerea interesului public la nivel local.

- societatile comerciale - sunt întreprinderi constituite pe baza liberii initiative, prin asocierea de persoane, de

capitaluri sau mixte (persoane si capitaluri).

d. În functie de marimea lor, dupa numarul mediu scriptic anual de personal, întreprinderile se împart în:

- microîntreprinderi - care au pâna la 9 salariati;

- întreprinderi mici - care au între 10 si 49 salariati;

- întreprinderi mijlocii - care au între 50 si 249 salariati;

- întreprinderi mari - care au peste 250 salariati.

1.4.2. Tipologia societatilor comerciale

Întreprinderea este o unitate economica, autonoma patrimonial, în care mijloacele umane, materiale si

financiare sunt organizate si coordonate pentru realizarea de bunuri materiale, executarea de lucrari si prestarea

de servicii, în scopul vânzarii si obtinerii de profit.

În conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991-republicata în anul 2002, au obligatie sa

organizeze si sa conduca contabilitatea proprie: societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile

autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste, alte persoane juridice cu scop

lucrativ, institutiile publice, asociatiile si celelalte persoane juridice cu si fara scop lucrativ, persoanele fizice

autorizate sa desfasoare activitati independente.

Deci, multitudinea tipurilor de întreprinderi existente, care sunt obligate sa organizeze contabilitatea proprie,

impune clasificarea acestora dupa mai multe criterii si anume:

a. În functie de obiectul principal de activitate, întreprinderile se grupeaza pe cele trei mari sectoare ale

economiei nationale, respectiv:

- întreprinderi din sectorul primar - cuprind activitatile din agricultura, silvicultura si industria extractiva;

- întreprinderi din sectorul secundar - încorporeaza activitatile specifice industriilor prelucratoare si ale

constructiilor;

- întreprinderi din sectorul tertier - cuprind activitatile din: comert; turism; transporturi; posta si

telecomunicatii; financiar-bancare si de asigurari; ocrotirea sanatatii; activitati recreative, cultural - sportive