Bilete DPD 2011

1. Şcoala sofiştilor 1

- Prezentaţi principalele idei politico - juridice ale sofiştilor.

- Determinaţi semnificaţia expresiei „relativismul gnoseologic al sofiştilor”.

- Evaluaţi importanţa şcolii sofiştilor pentru doctrinele politice şi de drept

2. Socrate 2

- Prezentaţi ideile politico – juridice a lui Socrate în raport cu ideile sofiştilor.

- Explicaţi semnificaţia maximei lui Socrate „Eu ştiu că nu ştiu nimic” şi stabiliţi relaţia dintre această maximă şi biografia intelectuală a gânditorului.

- Analizaţi raportul lege – cetăţean pornind de la ideile politico – juridice a lui Socrate.

Invatatura si activitatea sa non-comformista a trebuit sa o plateasca cu viata Socrate (469-399 i.e.n.); dupa ce a fost acuzat de impietate si de coruperea tineretului prin invatatura sa a fost condamnat la moarte si silit sa se sinucida.

Socrate n-a scris nimic, tot ce stim despre invatatura lui o stim din relatarile – adesea divergente – ale lui Platon si Xenofon; incat cu greu poate fi disociata conceptia sa de cea a lui Platon. Nu facea parte din randurile sofistilor, dar avea multe puncte comune cu acestia si era prieten cu cei mai renumiti dintre ei. Asemenea sofistilor, Socrate si el prefera ca in locul unor probleme de stiinta sa dezbata probleme de ordin practic privind viata politica a statului si problemele morale ale omului, supunand examenului ratiunii obiceiurile si institutiile.

Asemenea sofistilor, sustinea ca “virtutea este stiinta”, deci poate fi invatata de oameni; in schimb, era de parere ca stiintele pozitive nu pot garanta armonia si ordinea sociala. Pe de alta parte, Socrate practica si el metoda dialectica, dar nu exercitiile de virtuozitate verbala pura, prin care sofistii ajungeau la concluziile unui individualism egoist sau ale mihilismului etic. Dimpotriva, pentru Socrate exista valori umane certe – dar carora el nu le gasea un fundament rational, sustinand ca o “voce interioara” il impiedica de la actiuni rele. De aici deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii; caci, in opozitie cu pretentiile enciclopediste ale sofistilor, Socrate afirma ca singurul lucru pe care il stie cu certitudine este ca nu stie nimic. Cultura enciclopedica a sofistilor o considera inconsistenta. In locul acumularii de cunostinte si a enuntarii sententioase a unor norme, solutii, formulate cu mare abilitate adevaruri, etc., metoda sa de a-I invata pe oameni, era dialogul. Pornind de la faptele cele mai obisnuite si adresandu-se, nu numai doctilor, el punea intrebari (indeosebi referitoare la probleme morale) formulate cu mare abilitate dialectica, pentru a-i face sa se contrazica singuri, si astfel sa le demonstreze ca de fapt nu stiau ceea ce credeau ca stiu; dupa care, prin aceeasi metoda maieutica (“practica mositului”), sa-i ajute sa descopere ei singuri adevarurile.

Insusindu-si si totodata spre a ilustra maxima scrisa pe frontispiciul templului din Delfi: “Cunoaste-te pe tine insuti”, Socrate invata ca scopul omului nu este acumularea unui numar mare de cunostinte, ci dragostea de intelepciune – “filosofia”.

Aceasta virtute, care este stiinta despre bine si adevar, cinsta in efortul omului de a se studia pe sine, spre a descoperi in propriul sau suflet ceea ce este, in insasi firea sa, valoare universala si eterna: BINELE (concept pe care insa Socrate nu-l defineste precis, nu arata in ce anume consta, limitandu-se doar sa-l distinga de ceea ce este doar un BINE iluzoriu – ca de pilda, placerile trupului, sau ceea ce urmareste sa satisfaca ambitiile si interesele celor puternici.)

Binele deci consta intr-o continua cautare a binelui; la fel ADEVARUL. Cautarea neintrerupta a binelui si a adevarului da nastere comportamentelor juste si virtuoase. “Nimeni nu face raul in mod voit” – spune Socrate – ci din nestiinta: din faptul ca ignoreaza cautarea binelui si-a adevarului. Exista asadar la Socrate o legatura intima intre virtute, stiinta, bine si suflet; caci raspunsurile trebuie sa vina din suflet, si sa se traduca in actiuni etice si politice pozitive. Aceasta ii va procura omului fericirea sufleteasca – ce consta intr-o comportare moderata, corecta, dreapta, si in respectarea aproapelui, a legilor cetatii si a zeilor.Ceea ce trebuie sa caute si sa descopere omul sunt in primul rand valorile etice si raporturile lor cu actul cunoasterii si cu societatea. In aceasta privinta, Socrate nu numai ca a afirmat, dar - cand prietenii sai vroiau sa-l salveze de la moarte, ceea ce el a refuzat – a si demonstrat prin exemplul tragicului sau sfarsit, ca omul trebuie sa se supuna legilor, chiar cand acestea sunt nedrepte sau aplicate nedrept.

Parintele spiritual al lui Platon, Socrate a fost “cea mai mare figura a istoriei gandirii grecesti; din el vor deriva, direct sau prin intermediari, toate curentele ulterioare ale filosofiei” (L. Robin). Toate aceste scoli si curente vor suferi, in mod egal, si influenta sofistilor Protagoras si Georgias, si pe aceea a lui Socrate.

3. Platon 3

- Prezentaţi principalele concepţii politico – juridice ale lui Platon pe baza dialogurilor „Despre stat” (Republica) şi „Despre legi”.

- Analizaţi raportul dintre organismul individual şi organismul social la Platon.

- Exprimaţi-vă atitudinea faţă de conceptul statului ideal formulat de Platon. Argumentaţi.

4. Aristotel 4

- Prezentaţi concepţiile lui Aristotel referitor la apariţia, esenţa şi forma statului.

- Clasificaţi justiţia după Aristotel şi caracterizaţi categoriile acesteia.

- Apreciaţi corelaţia formei de guvernământ şi regimului politic pornind de la concepţia aristotelică despre forma statului.

5. Şcoala stoică 5

- Descrieţi ideile politico – juridice a stoicilor.

- Stabiliţi cauzele răspândirii ideilor şcolii stoice în Roma Antică şi evidenţiaţi particularităţile ideilor stoicilor romani.

- Apreciaţi influenţa şcolii stoice asupra filosofiei creştine.

6. Şcoala epicuriană 6

- Relataţi principiile fundamentale ale şcolii epicuriene.

- Determinaţi cauzele apariţiei statului după Epicur.

- Analizaţi evoluţia ideilor lui Epicur în perioada modernă.

7. Cicero 7

- Expuneţi principalele idei referitoare la stat şi drept ale lui Cicero.

- Determinaţi categoriile dreptului în concepţia lui Cicero.

- Estimaţi legătura conceptuală a ideilor politico – juridice ale lui Cicero şi Aristotel.

8. Doctrinele politico-juridice şi creştinismul 8

- Expuneţi ideile politico – juridice a sf. Toma d'Aquino.

- Comparaţi raportul stat – biserică şi scopul statului la sf. Augustin şi sf. Toma d'Aquino.

- Apreciaţi influenţa filosofiei greceşti asupra perioadei scolastice a filosofiei creştine.

9. Nicolo Machiavelli 9

- Prezentaţi doctrina politico – juridică a lui Nicolo Machiavelli.

- Stabiliţi semnificaţia maximei „Scopul scuză mijloacele” pe baza ideilor lui Nicolo Machiavelli.

- Evaluaţi „machiavelismul” ca principiu istoric şi ca realitate.

10. Jean Bodin 11

- Descrieţi ideea suveranităţii statului în concepţia lui Jean Bodin.

- Stabiliţi şi caracterizaţi trăsăturile fundamentale ale suveranităţii după Jean Bodin.

- Evaluaţi corelaţia formelor de organizare a statului şi formelor de guvernământ în concepţia politico-juridică a lui Jean Bodin.

11. Hugo Grotius 12

- Definiţi şi determinaţi fundamentul, principiile şi metodele de cunoaştere a dreptului natural după Hugo Grotius.

- Determinaţi contribuţia lui H.Grotius în dreptul internaţional public.

- Argumentaţi aplicabilitatea principiului „pacta sunt servanta” în dreptul intern şi în dreptul internaţional.

12. Thomas Hobbes 14

- Prezentaţi teoria contractului social în viziunea lui Thomas Hobbes

- Determinaţi raportul dintre drept şi lege după Thomas Hobbes

- Exprimaţi o atitudine faţă de ideea lui Thomas Hobbes despre egoismul înnăscut al omului

-

13. John Locke 15

- Descrieţi teoria contractului social în viziunea lui John Locke

- Analizaţi principiile obligatorii pentru stabilirea regimului de libertate evidenţiate de John Locke.

- Apreciaţi contribuţia lui John Locke la formularea teoriei separării puterilor.

14. Charles Montesquieu 16

- Prezentaţi doctrina politico-juridică a lui Charles Montesquieu.

- Determinaţi completările şi precizările aduse de Charles Montesquieu teoriei contractului social.

- Apreciaţi contribuţia lui Charles Montesquieu la dezvoltarea teoriei separaţiei puterilor

15. Jean J. Rousseau 17

- Prezentaţi teoria contractului social în viziunea lui Jean J. Rousseau.

- Comparaţi cauzele de apariţie a statului după Jean J. Rousseau şi Thomas Hobbes.

- Apreciaţi influenţa doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra programului revoluţiei franceze

16. Utilitarismul englez (Jeremy Bentham, John Mill, Herbert Spencer) 15

- Expuneţi ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez.

- Determinaţi efectele adaptării oamenilor la viaţa socială pe baza teoriei lui Herbert Spencer.

- Apreciaţi contribuţia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.

17. Georg Hegel 18

- Relataţi principalele idei politico – juridice a lui Georg Hegel.

- Analizaţi evoluţia spiritului obiectiv după Georg Hegel.

- Evaluaţi distincţia dintre stat şi societatea civilă pornind de la ideile politico - juridice ale lui Georg Hegel.

18. Şcoala istorică a dreptului 14

- Prezentaţi ideile principale ale şcolii istorice a dreptului.

- Determinaţi şi argumentaţi legătura dintre şcoala istorică a dreptului şi istoricismul filosofic.

- Analizaţi raportul drept-obicei în contextul ideilor şcolii istorice a dreptului.