Contractul de vânzare-cumpărare

I. Contractul de vanzare-cumparare comerciala.

A. CONTRACTUL DE LEASING

Intr-o economie sanatoasa, in care regulile pietei sunt bine statuate, afacerile nu se fac pe bani numerar ci pe credite. Bancile si marii depozitari de bani interesati sa-si sporeasca mereu capitalul, urmaresc sa investeasca in afaceri care prezinta dovezi de reusita.

Dezvoltarea in mediul de afaceri, cand intreprinzatorul nu are disponibilul de capital, se poate realiza prin contractarea de credite. Un asemenea procedeu (mai ales acolo unde politicile bancare nu sunt orientate spre incurajarea si dezvoltarea afacerilor productive), in multe cazuri nu se dovedeste a fi o solutie inspirata. Leasingul apare in acest context ca un pas inainte in finantarea societatilor comerciale care doresc sa isi achizitioneze utilaje si echipamente, dar care nu au posibilitati financiare.

Aceasta tehnica de finantare - ce presupune un rise ridieat - vine sa dea satisfactie agentilor economici care nu pot sa obtina credite de la banci, ori nu vor sa-si greveze bunurile mobile si imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natura a afecta dinamismul specifaic domeniului comercial.

Leasingul este un contract complex de finantare prin creditare - incheiere si o promisiune de vanzare care se practica de societati comerciale specializate pentru realizarea unor operatiuni comerciale de investitii echipamente industriale, masini, utilaje si alte bunuri, ce depasesc uneori posibilitatile de autofinantare a comerciantului si posibilitatils de creditare de care dispune. Aceasta operatiune de finantare este cunoscuta in strainatate si sub denumirea de credit bail sau location financement.

Substituind formele clasice de credit bancar, leasing-ul este o forma flexibila de finantare la termen pentru activele corporale exploatate de o intreprindere. Intrucat nu antreneaza fonduri lichide, leasing-ul permite unui comerciant sa se adapteze distorsiunilor pietei de credit in momente de criza, fapt ce ii permite sa-si conserve optiunea de finantare.

Din acest motiv, multiplicarea tranzactiilor de leasing in Romania, poate, reprezenta o sansa de dezvoltare, daca luam in considerare resursele financiare limitate din sfera sectorului public si privat cu potential investitional.

In acelasi timp, leasing-ul ar avea un efect benefic asupra pietei de credit pentru investitii, diversificand produsele financiare si intarind competitia in cadrul acestui segment al economiei.

Leasingul care satisface dorinta de promovare a comertului, de strangere si de permanentizarea legaturilor dintre furnizori, band comerciale si beneficiari, constituie o tehnica moderna de creditare, de regula, pe termen mediu si lung, dar nu financiara, ci in bunuri mobile si imobile.

Practicat pentru prima data in Statele Unite ale Americii in anul 1877, cand societatea Bell Telephone Co, in loc sa vanda telefoanele, a inceput sa le inchirieze utilizatorilor, leasingul ia forma sa moderna mult mai tarziu, in anul 1950, cand D.P.Bootle, managerul unei fabrici de produse alimentare din San Francisco S.U.A., realizeaza primul contract de leasing. Acest manager primind o importanta comanda din partea armatei S.U.A., pentru conditionarea unor alimente si nedispunand de utilajele necesare pentru care nu avea fonduri sa le procure, s-a gandit sa le inchirieze. Drept urmare, s-a adresat unei societati comerciale pe care a convins-o sa cumpere utilajele necesare si sa i le inchirieze pentru a le folcsi in vederea realizarii comenzii primite. S-a stabilit ca specialistii fabricii conduse de D.P. Bootle sa se ocupe, impreuna cu furnizorul, de stabilirea caracteristicilor utilajelor de care avea nevoie. In temeiul noii tehnici de creditare, institutia financiara de credit devenea proprietara bunului achizitionat, iar utilizatorul, de fapt, devenea un simplu locatar al acestora cu posibilitatea sa le cumpere la expirarea contractului. Acest contract a fost profitabil atat pentru societatea comerciala financiara, cat si pentru furnizor si utilizator .

Importanta acestei tehnici contractuale a determinat acioptarea in S.U.A. a doua acte normative importante de reglementarea leasingului, United States Uniform Consumer Code si Uniform Commercial Code. Leasingul adus pe scena comertului mondial de al 3-lea val este un fel de "ou al lui Columb", fiind preluat de Anglia, Germania, Franta, Belgia, Italia, Suedia si alte state, iar dupa Revolutie a fost introdus pe cale de lege si in taia noastra, aplicandu-se insa total gresit principiile acestuia. Sunt puse in functiune mecanismele juridice si apare reglementarea juridica a acestei tehnici de creditare - complicata inutil fata de experienta internationala si aplicata gresit in practica.

Sediul juridic se regaseste in Ordonanta nr. 51/1997 completata si modificata prin Legea nr. 90/28.04.1998 si Legea nr.287/2006si Legea nr. 99/1999.

Dupa aparitia Ordonantei, acte normative au legiferat aplicatii ale contractului de leasing, incepand cu Ordonanta Guvernului nr. 88/1997 (modificala ulterior) privind privatizarea societatilor comerciale, Hotararea Guvernului nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, precum si de Legea nr.133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii (abrogata ulterior prin Legea 346/2004).