Drept Financiar

Dreptul financiar poate fi definit ca reprezentand ansamblul normelor juridice care reglementeaza, in regim de drept public,relatii de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale colectivitatii publice locale in vederea satisfacerii nevoilor generale ale societatii.

Obiectul dreptului financiar

Obiectul si continutul reglementarii dreptului financiar este circumscris la componentele structurale ale finantelor publice, respective la: bugete, cheltuieli si venituri publice, precum si la controlul realizarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor.

In dreptul nostru, obiectul reglementarii financiare de interes public il constituie:

- bugetul de stat

- bugetul asigurarilor sociale de stat

- bugetele fondurilor speciale

- bugetul trezoreriei statului

- bugetele institutiilor publice autonome

- bugetele locale

- cheltuielile bugetare

- veniturile bugetare

- imprumutul public

- controlul financiar de interes public, etc.

Izvoarele dreptului financiar

Prin izvor de drept se desemneaza forma specifica de exprimare a normelor juridice in diferite ramuri de reglementare. Izvoarele dreptului finantelor publice sunt alcatuite din totalitatea normelor juridice, a actelor normative care reglementeaza raporturile juridice de drepr financiar sau fiscal.

Ca si in alte domenii, izvoarele dreptului financiar sunt:

IConstitutia Romaniei care constituie un izvor comun de drept. Constitutia, ca lege fundamentala, cuprinde principiile de baza ale finantelor publice, principii formulate in titlul 4 intitulat “Economia si finantele publice” art. 135 “Economia”, art. 137 “Sistem financiar”, art. 138 “Bugetul public national”, art. 139 “Impozite si taxe”, art. 140 “Curtea de conturi”.

II. Izvoarele specifice dreptului financiar

Constitutia contine dispozitii cu valoare de principiu care sunt dezvoltate prin intermediul legilor (organice si ordinare) ale ordonantelor de guvern (simple sau de urgenta), dar si al hotararilor de guvern care se dau in si pentru aplicarea legilor si actelor normative cuvaloare de lege sau prin ordine si instructiuni, cele mai importante fiind ordinile si instructiunile emise de Ministerul finantelor publice si de Ministerul justitiei (cu referire la taxele de timbru).

III. Ordonantele guvernamentale sunt acte normative emise de Guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare prin intermediul carora, in domeniul financiar, au fost instituite reglementari privind taxele si impozitele potrivit cu necesitatile de perfectionare a legislatiei financiare in etapa actuala.

IV. Hotararile guvernamentale se emit pentru organizarea executarii legilor si sunt acte normative prin care in mod obisnuit, in domeniul financiar, se instituie norme necesare pentru executarea dispozitiilor generale din legea finantelir publice si din celelalte legi care vizeaza domeniul finantelor publice.

V. Instructiunile si ordinile Ministerului Finantelor Publice sunt acte normative dispozitive prin care se instituie norme care dezvolta si detaliaza cuprinsul dispozitiilor generale din legea finantelir publice si din celelalte acte normative din domeniu.

VIConcomitent cu actele normative emise de organele puterii legislative si executive de aplicare generala, consiliile judetene, orasenesti si comunale sunt indreptatite sa adopte norme specifice privind bugetele locale, veniturile si cheltuielile acestor bugete prin hotarari referitoare la aprobarea si executarea bugetelor judetelor, oraselor si comunelor la impozitele si taxele locale, la cheltuielile ce se efectueaza din bugetele locale, sfera de cuprindere a domeniului local.