Dreptul securității sociale

1.acte normative A)Lg 319/2006 – Lg cadru – Lg securitatii si sanatatii in munca; M.Of. nr.646/26 iul 2006B)Normele generale de protectia muncii si sanatatii ( aprobate prin ordin comun) nr.508/933/2002 modif. prin H.G. 355/2007C)Lg 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile ulterioare.D)Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 127/1998, regulamentul de organizare si functionare a Comitetului de securitate si sanatate in munca, M.Of. 169/1998E)Lg 418/2004 privind statutul professional specific al medicului de medicina muncii, M.Of. 998/29.10.2004, cu modificarile ulterioare.

2.introducere. Constitutia Romaniei in art.41 prevede ca “ salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala”. Acesta priveste securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui slariu minim brut pe tara, repaos saptamanal, concediu de odihna platit, prestarea muncii in conditii normale si speciale, formare profesionala, precum si alte situatii stabilite de lege. Codul muncii trateaza securitatea si sanatatea in munca in Titlul V art. 71-187, prevede in alin.2 art.71 “angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca”. Lg. 319/2006 stabileste principiile generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatii lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informare, consultare, participare echilibrata, instruirea lucratorilor, etc”.

Securitatea si sanatatea reprezinta un ansamblu unitar de norme juridice imperative care au ca obiect reglementarea relatiilor sociale ce se formeaza cu privire la organizarea multilaterala, desfasurarea si controlul proceselor de munca in scopul asigurarii conditiilo optime la nivelul stiintei si tehnicii moderne pentru apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii tuturor participantilor in acest proces, prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Lg.319/2006 transpune Directiva Consiliului nr.39/391/ CEE pentru introducerea unor masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. Lg.319/2006 se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice cat si private, angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor acestora. Def: Lucratorul este persoana angajata de catre un angajator, inclusiv elevii si studentii in efectuarea stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca cu exceptia persoanelor casnice. Def: Angajatorul cf. art.14 alin.1, 2, 3 Codul Muncii (1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă. (2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.

(3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu. Def; Alti participanti la raportul de munca sunt persoanele care se afla in unitate cu permisiunea angaajtotului in perioada verificarii prealabile a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persone care presteaza activitati in folosul comunitatii, someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si personae care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa dar pentru care se poate face dovada existentei enei prevederi contractuale prin orice mijloc de proba.

3.principiile care stau la baza dr securitatii si sanatatii in munca. Principiile specifice ce caracterizeaza securitatea si sanatatea in munca sunt: A)Principiul interesului general al securitatii si sanatatii in munca – reprezinta o problema de interes general. art.41 Constitutia Romaniei consacra dreptul la protectie sociala si la masuri de securitate si igiena muncii;art.3 Lg. 319/2006 – dispune ca prevederile legii se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice cat si private, atat angajatorilor cat si lucratorilor. Statul roman este principalul factor care reglementeaza relatiile in dreptul securitatii si sanatatii in munca si impune obligatii in acest sens angajatorilor, organelor cu atributii in acest sens, salariatilor ( lucratorilor) si participantilor la procesele de munca. B)Principiul legaturii indisolubile intre dreptul la munca si securitate si sanatate in munca. Potrivit Constitutiei Romaniei dreptul la munca reprezinta un drept fundamental al cetatenilor romani. In acest timp, Constitutia consacra dreptul la protectie sociala, rezultand ca trebuie creat mecanismul prin care activitatea lucrativa sa se desfasoare in asa fel, incat viata si sanatatea salariatilor sa fie aparate. C)Principiul integrarii securitatii si sanatatii in procesele de munca. Lg.319/2006 consacra acest principiu al integrarii securitatii si sanatatii in munca mentionand ansamblul de activitati institutionalizate care au ca scop asigurarea calor mai bune conditii in desfasurarea proceselor de munca, apararea vietii, integritatea fizica si psihica, sanatatea lucratorilor si alti participanti la procesul de munca. Acest principiu, aplicandu-se, exclude posibilitatea ca procesul de munca sa se desfasoare in afara normelor securitatii si sanatatii in munca, intreaga activitate fiind guvernata de imperativul prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale. D)Caracterul preventiv al asigurarilor sanatatii si securitatii in munca.Masurile, evident, au un caracter preventiv, scopul lor fiind preintampinarea producerii accidentelor de munca si a bolilor profesionale. E)Realizarea masurilor in securitatea si sanatatea muncii – obligatia angajatorilor. potrivit Codului Muncii/2006- sunt in sarcina angajatorului. Codul Muncii in art.171 – 178 prevede: angajatorul asigura securitatea si sanatatea in toate aspectele legate de munca;adopta norme de protectia muncii, reguli privind sanatatea si securitatea in munca;evita, evolueaza si combate riscurile;inlocuieste ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau mai putin periculos;aduce la cunostinta salariatilor instructiunile corespunzatoare;asigura toti salariatii pentru risc de accidentare de munca si boli profesionale;organizeaza instruirea angajatilor. Obligatiile generale prevazute de Lg.319/2006 – angajatorul are obligatia:de a asigura securitatea si sanatatea in toate aspectele legate de munca;astfel angajatorul trebuie sa ia masuri de asigurarea sanatatii, de asigurare a securitatii, de prevenire a riscurilor profesionale, obligatia sa informeze si sa instruiasca lucratorii. Toate aceste masuri trebuie implementate pe baza urmatoarelor principii de prevenire:evitarea riscurilor;evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;combaterea riscurilor la sursa;adoptarea muncii la om – in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipei de munca, a metodelor de munca, a metodelor de productie, reducerea monotoniei muncii, etc.;adoptarea la progresul ethnic;dezvoltarea unor politici de preventie coerente;sa furnizeze instructiuni corespunzatoare

Angajatorul are obligatia:sa ia masuri corespunzatoare pentru ca in zonele cu risc ridicat si specific accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile corespunzatoare;sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste consecintele nerespectarii normelor de securitatea si sanatatea muncii, atunci cand acestuia i se incredinteaza sarcini. Lg.319/2006 introduce obligatiile angajatorului privind serviciile de prevenire si protectie, astfel angajatorul este obligat sa angajeze unu sau mai multi lucratori care sa se ocupe de activitatea de protectie si prevenire. In situatia in care nu se poate asigura personal competent el va recurge la servicii externe. Obligatii ale angajatorului in ceea ce priveste primul ajutor:stingerea incendiilor;evacuarea lucratorilor;pericol grav si imminent. In functie de natura si dimensiunile intreprinderii angajatorul trebuie sa ia masuri pentru primul ajutor: ;sa stabileasca legatura cu serviciile specializate ( servicii de pompieri, salvare);sa informeze lucratorii care pot sau sunt expusi unui pericol garv si iminent precum si despre masurile care trebuie luate;sa ia masuri si sa furnizeze instructiuni prin care sa dea posibilitatea lucratorilor sa opreasca, sa paraseasca locul de munca;sa nu dispuna pornirea sau repornirea activitatii daca nu a fost eliminat in totalitate pericolul decat in situatii exceptionale.