Accizele și caracteristica acestora

1) Accizele – caracteristica generală.

Taxele speciale de consumaţie sau accizele, foarte răspândite în ţările cu economie de piaţă, sunt incluse în preţul de vânzare a mărfurilor importate sau produse şi vândute în interiorul ţării şi apreciate că nu sunt de strictă necesitate în consumul populaţiei. Unii economişti consideră că accizele sunt impozite indirecte pe lux şi vicii. Spre deosebire de TVA, care se percepe la vânzarea tuturor mărfurilor, accizele sunt taxe de consumaţie care se percep asupra produselor ce se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite, de cumpărători, cu altele. Prin urmare, accizele au un randament fiscal ridicat şi se instituie asupra unor produse de larg consum, cum sunt: alcoolul etilic alimentar, berea, ţuica şi rachiurile naturale, vinurile şi orice alte produse destinate industriei alimentare şi consumului care conţin alcool etilic alimentar, cafeaua, produsele din tutun, unele confecţii din blănuri naturale cu excepţia celor din iepure, oaie şi capră, articole de cristal, mobilierul sculptat, articolele de parfumerie şi toaleta, cărţile de joc, bijuteriile din metale pretioase (exclusiv verighetele de aur), produsele petroliere, gazul metan sau gazul de sondă, benzina, motorina ş.a. Accizele se datorează bugetului de stat într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de către produători sau achizitori. Ele se calculează fie în suma fixă pe unitatea de măsură, fie pe baza unor cote procentuale proporţionale aplicate asupra preţului de vânzare. Nivelul cotelor utilizate pentru determinarea accizelor diferă de la o ţară la alta şi de la un produs la altul.

Conform Codului fiscal noţiunea de acciz se defineşte ca impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum.

Subiecţii impunerii de accize sunt:

a. persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova;

b. persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse accizelor.

Persoanele juridice şi persoanele fizice care preconizează să se ocupe sau care se ocupă cu prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor pasibile impunerii cu accize sunt obligate să primească certificatul de acciz până a începe desfăşurarea activităţii în cauză.

Certificatul de acciz este un document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor.

În cererea de solicitare a certificatului de acciz, adresată organului Serviciului Fiscal de Stat, agentul economic trebuie să indice:

a) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale);

b) proprietarul clădirii, încăperii, teritoriului, terenului;

c) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale) ale arendatorului sau ale locatorului, în cazul în care proprietatea este folosită pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzator, în baza contractului de arendă sau de închiriere;

d) formele şi metodele concrete de control, a căror aplicare asigură integritatea mărfurilor supuse accizelor, inclusiv la expedierea lor dintr-o încăpere de acciz în alta ale unuia şi aceluiaşi agent economic, dacă aceste încăperi se află pe teritorii diferite.

Încăpere de acciz este totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, care sunt situate separat, determinate în certificatul de acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi/sau se fabbrica, se expediază (se transportă) de către subiecţii impunerii.