Economia întreprinderii

1. Activitatea unei întrep este formată din două grupuri de fluxuri:

a) intrări de factori de producţie, al căror cost determină fluxurile de cheltuieli ale întrp către agenţii economici care furnizează aceşti factori;

b) ieşiri de bunuri şi servicii produse şi puse la dispoziţia celorlalţi agenţi economici care, la rândul lor, generează fluxurile de venituri obţinute în urma comercializării bunurilor respective.

2. Analiza contextuală a culturii organizaţionale

Obiectivele, structura, tehnicile şi culturile formează un adevărat sis-tem iar prin interacţiunile dintre aceste componente dau naştere unui ansamblu final - organizaţia.

După propunerea lui J. Sonnenfeld, o tipologie a culturii organizaţiilor corespunde sensibilităţii mediului extern şi contribuţiilor individuale sau colective aşteptate de membrii organizaţiei.

Mediul extern poate sau nu fi stabil. Un mediu extern instabil este atribuitul unui context de incertitudine şi necesitate a unei orientări externe. Un mediu extern stabil, conduce la un context de certitudine care permite o orientare internă mai bună.

Contribuţia aşteptată de membrii organizaţiei poate fi atât colectivă ca susţinere din partea altora, fie individuală atunci când fiecare individ din organi-zaţie este recompensat pentru contribuţia sa la producerea valorii.

Cele patru tipuri de cultura pe care le propune Sonnenfeld sunt cultura base-ball-ului, clubului, academiei şi fortăreţei.

În ceea ce priveşte modelul „valorii competi-ţionale” dezvoltat de Quinn, a fost elaborat pentru a putea descrie relaţiile care influenţează criteriile de eficienţă ale întreprinderilor.

Adoptarea unei abordări organizaţionale şi culturale ţine cont de coerenţa dintre organizaţie şi cultură care permite întrep evitarea anumitor insatisfacţii. a aAstfel, întreprinderea poate impune un tip de organizaţie şi un sistem de valori în convergenţă cu ea, iar valorile sunt împărţite fiecare aderând la modul de management folosit în întreprindere.

Acest model de interpretare propus spre analiză este capabil să aducă managerilor un supliment de informaţii relative contextului în care deciziile pot fi luate eficient şi a ajunge la obiectivele ţintă.