Economie Publica Copiute

Imagine preview
(7/10)

Aceasta fituica rezuma Economie Publica Copiute.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

23. Abordarile interesului public in viziunea politicienilor

Interesul public este un dat – “bun comun” (“raţionaliştii”); bunul comun este expresia voinţei populare sau comune a oamenilor, iar funcţia organizaţiilor politice şi sociale este de a interpreta această voinţă comună.

Interesul public rezidă în legea naturală (“idealiştii”); deoarece legea naturală este axiomatică => interesul public este dat.

Interesul public emană din procesul conflictului continuu; procesul politic are menirea de a realiza înţelegere între indivizi, de a stabili consens şi de a minimiza instabilitatea.

Abordarea interesului public

• pentru politologi1: conceptul de bunăstare socială este inclus în teoria statului şi a contractului social; individul joacă un rol un rol subsidiar unei mulţimi de organizaţii sociale care efectuează alegeri colective.

• comportamentul grupurilor sau organizaţiilor este subordonat interesului public si grupurile sunt tratate ca nişte indivizi.

• grupurile au preferinţe şi sunt analizate independent de indivizii care le compun: interesul public nu este o simplă agregare a intereselor private ale indivizilor.

13. Criterii de evaluare ale structurilor de integrare pe orizontala

- interesează monopolurile, firmele dominante şi oligopolurile;

- legislaţia antitrust condamnă mai ales tendinţele de monopolizare şi

mai puţin existenţa monopolului;

- în domeniul oligopolurilor, legislaţia antitrust are în vedere fuziunile.

Criterii de stabilire a încălcării concurenţei

1. Definirea pieţei: are drept scop delimitarea pieţei care face obiectul analizei, asupra căreia s-ar putea exercita puterea din partea structurii integraţioniste. Piaţa este definită ca un produs (sau un grup de produse) vândut de un grup de ofertanţi, care dacă ar acţiona concertat ar putea să majoreze preţurile semnificativ, pentru o perioadă importantă de timp. Ex.: Departamentul de Justiţie al S.U.A. consideră o creştere de preţuri de 5% pe timp de un an ca fiind suficientă pentru a interveni.

2. Concentrarea vânzărilor (gradul de concentrare a pieţei). Ultimile reglementări din legislaţia antitrust utilizează indicele Herfindahl-Hirschman. Indicele H-H este calculat ca suma pătratelor ponderilor (yi) tuturor firmelor care operează pe piaţa unui bun.

3. Intrarea pe piaţă: uşurinţa de a pătrunde pe o anumită piaţă; referinţa este dată de intenţiile unor noi firme de a pătrunde pe o piaţă la o creştere semnificativă de preţ, într-un interval de doi ani. Gradul de dificultate al pătrunderii depinde de caracteristicile pieţei, respectiv ale bunului tranzacţionat.

Ex.: pătrunderea pe piaţa microprocesoarelor este foarte dificilă necesitând fonduri uriaşe pentru cercetare-dezvoltare.

4. Alte caracteristici ale pieţei: nivelul de concentrare a achiziţiilor, gradul de complexitate în calitatea bunului oferit, istoria ofertanţilor de pe acea piaţă.

5. Eficienţa şi reducerea costurilor: eficienţa structurii rezultate din fuzionare este un factor favorizant. Este dificil de verificat sporul de eficienţă realizat. Sunt avute în vedere în primul rând: cooperarea în scopul limitării concurenţei, conspiraţia, monopolizarea şi

comportamentul prădător.

6. Cooperarea şi înţelegerea secretă (conspiraţia): forme gradual diferite de coordonare a acţiunilor pe piaţa unui bun cu scopul restrângerii concurenţei şi obţinerii de supraprofit Sunt interzise: aranjamentele privind fixarea în comun a preţurilor, practicile de aderare la cărţi comune de preţuri şi orice acţiuni care limitează eterogenitatea preţurilor. În plus,

sunt sancţionate şi schimburile de informaţii privind preţurile dintre competitorii direcţi.

7. Monopolizarea şi comportamentul prădător: reprezintă acţiuni corelate de limitare a concurenţei. Comportamentul prădător este adoptat de firma dominantă şi are în vedere acapararea pieţei prin diminuarea preţurilor. O astfel de strategie este utilă pe termen lung (pentru a putea recupera pierderile provocate de reducerea preţurilor). Uneori comportamentul prădător este folosit pentru acapararea unor firme, iar alte ori pentru prevenirea intrării altor firme pe piaţă. Instituţiile antitrust urmăresc anumite scheme specifice de preţuri şi costuri. Astfel, se consideră că situarea preţului firmei sub costul marginal, este un indiciu clar al adoptării unor atitudini prădalnice.

4. Depasirea impasului Arrow prin metoda intensitatii preferintelor

Teorema posibilităţii (Arrow):

Dacă se exclude posibilitatea comparaţiilor de utilitate interpersonale,

atunci singura metodă de trecere de la gusturile individuale la

preferinţe sociale care va fi definită pe o gamă largă de mulţimi de

relaţii de ordine individuale este fie impusă fie dictatorială.

Intensitatea preferinţelor

• în modelele de decizie bazate pe majoritate simplă nu este posibilă

exprimarea intensităţii preferinţelor pentru fiecare alternativă; prin

comparaţie, procesul decizional al consumatorului pe piaţă poate să

înregistreze intensitatea preferinţei prin disponibilitatea acestuia de a

plăti un preţ mai mare pentru un bun.

Soluţii:

1. fiecărui votant îi sunt atribuite 100 de puncte pe care acesta le

distribuie fiecărei politici alternative (A, B, C) în funcţie de

intensitatea preferinţelor, aşa cum rezultă din tabelul de mai jos.

Politica cu cel mai mare punctaj este considerată câştigătoare.

• rezultatele procesului de votare sunt tranzitive.

Observaţii:

• sistemul de votare cu puncte nu este conform cerinţelor sistemului

lui Arrow deoarece preferinţele individuale sunt cuantificate

cardinal.

• sistemul votării cu puncte este mai complex de administrat şi mai

costisitor decât cel al majorităţii simple.

Subiectul 18. Depasirea impasului Arrow prin preferinte cu un singur varf

Depăşirea Paradoxului lui Arrow - Preferinţe cu un singur vârf

Duncan Black: restricţionarea convenabilă a preferinţelor individuale conform unei forme specifice, ceea ce face posibilă obţinerea unui rezultat tranzitiv în procesul decizional bazat pe regula majorităţii. Forma particulară impusă de Black preferinţelor individuale era ca acestea să aibă un singur vârf.

Figura 6.1 Obţinerea ordonărilor de preferinţe cu un singur vârf

• în cel de-al doilea caz, toate preferinţele individuale au un singur vârf.

Determinarea preferinţelor cu un singur vârf . Presupunem o problemă de decizie socială unidimensională (un singur bun public). Problema constă în a alege cantităţi din G aranjate în linie. G* este rezultatul preferat şi corespunde vârful indicatorului de utilitate ordinală ilustrat în figura de mai jos.

Figura 6.2 Determinarea ordonărilor de preferinţe cu un singur vârf

• în cazul tranzitiv, rezultatul regulei de decizie a majorităţii este stabil. În situaţia intranzitivă, rezultatul depinde de ordinea în care erau considerate alternativele; rezultatul ciclic al votului majorităţii este deranjant deoarece implică faptul că procesul democratic ar putea fi arbitrar.

• rezultatele procedurii de votare cu vârf singular violează condiţia lui Arrow de nerestricţionare a domeniului; rezultatul lui Black depinde de restricţionarea mulţimii preferinţelor individuale la acelea care au un singur vârf.

- regula majorităţii nu produce o soluţie eficientă Pareto;

- este imposibil să se exprime intensitatea preferinţelor pentru alternative; regula nu ia în calcul modificările de utilităţi ale celor care pierd sau ale celor care câştigă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Economie Publica Copiute.doc