Examen la finanțele întreprinderii

1. Conceptul privind finanţele întreprinderii şi rolul acestora la nivel macroeconomic

Finanțele întreprinderii- ansamblul de relații economice care îmbracă forma bănească ce apare în legatură cu formarea și repartizarea fondurilor. Finanțele reprezintă exprimarea valorică, prin bani, a căror semnificație s-a conturat sub impactul dezvoltării schimbului de mărfuri. Cuvîntul ”finanțe” este de origine latină ”finatio”, ”financias”, ”financia pecuniară”- plată în bani.

2. Factorii care influenţează organizarea activităţii financiare la întreprindere

*forma de proprietate: în funcție de care apar deosebiri în sursele și metodele de construire a fondurilor

*particularitățile procesului de producție: în funcție de care apar deosebiri in structura capitalului fix și circulant

*Condițiile pieții:

a)piața de capital:care influenț.capacit. de împrumuta întrepr.prin nivelul ratei dobînzii

b)piața consumatorilor:cererea infl.nivelul vînzării întrepr.; iar oferta de bunuri nivelu de venit.

c) piața furnizorilor: calit.mărfii, materiei

*fiscalitatea

3. Obiectivele financiare ale întreprinderii

1)Formarea fondurilor financiare necesare la timpul oportul și în cantități optime

2)Repartizarea eficientă a resurselor atrase și formarea unui sistem de fonduri precumȘ a) fond de dezvoltare economică(investiții+ fond circular)

3)Plasarea eficientă a mijloacelor bănești excedentare

4)formarea și repartizarea profitului, remunerarea acționarilor.

4. Conţinutul relaţiilor financiare a întreprinderii cu mediul

Relații de credit- care apare între întreprindere(debitor) și instituțiile financiare specializate(creditor) și se manifestă prin transferul de mijloace bănești către întreprindere, cu scopul de a completa fondurile existente.

Relații de asigurări – care apar între întreprindere(asigurat) și între societatea de asigurare (asigurător) se manifestă prin plata primelor de asigurare de către întreprindere societății de asigurări și achitarea despăgubirilor, în cazul producerii riscurilor.

Relații de transfer- se manifestă prin transferarea unei părți din profitul creat la întreprinderea statului, și direcționarea unor sume de bani către întreprindere de la stat, sub forma subvențiilor, pentru susținerea activității lucrative a acesteia.

Relații cu salariații, acționarii- concretizate în plata salariilor, dividendelor,pe deo parte, și contribuiția celor din urmă la formarea capitalului întreprinderii , pe de altă parte.

5. Funcţiile finanţelor întreprinderii

a) Funcția de asigurare- asigurarea întreprinderii, în cantitate optimă și la timpul oprtun, cu resurse financiare necesare.

b) Funcția de repartiție- constă în repartizarea resurselor acumulate, achitarea obligațiunilor de plată față de creditori, plata impozitului pe venit, plata dividendelor.

c) Funcția de control- utilizarea eficientă a fondurilor bănești.

6. Principii şi particularităţi de organizare a activităţii financiare la întreprindere

a)principiul demarcării nete de previziune financiară de cele de execuție- astfel încît una și aceeași persoană să nu ducă controlul asupra mai multor activități.

b) organizatorică- activitatea să fie organizată pe departamente ca să fie respectat 1.

c) de raționalitate și eficiența. Eficiența= obținerea de profit este scopul principal al oricărei investiri de capital. Investitorul trebuie să obțină un venit net final mai mare decît investiția inițială.

7. Conţinutul şi obiectivele politicii financiare la nivel de întreprindere

Politica financiară- totalitatea instrumentelor, prin care are loc formarea, repartizarea și gestiunea resurselor financiare în vederea realizării obiectivului economic, repartizarea profitului net, soluționarea problemelor privind majorarea capitalului propriu.

Obiectivele politicii financiare:

1)constituirea, modificarea mărimii capitalului

2) formarea unei structuri financiare optime.

3)adoptare politicii optime de investire.

4)maximizarea valorii de piață a întreprinderii

8. Autofinanţarea – componentă a politicii de finanţare. Metode de majorare a capitalului propriu

Activele întreprinderii se pot finanța din 2 surse:

a)interne

- de la proprietari: o întreprindere nu poate fi înființată dacă nu dispune, inițial, de un capital minim. Proprietarii trebuie să angajeze un minim de contribuție, ce constituie capitalul social. Fiecare asociat, în schimbul aportului său, primește un nr. de acțiuni care le oferă dreptul de proprietar asupra patrimoniului întreprinderii. -din propria activitate ; -din dezinvestiții: sub formă de încasări bănești ce rezultă din vînzarea activelor ca urmare a încetării activității unei secții, neutilizării unor tehnologii. -din rezerve: formate în limita nivelului legal -din subvenții de la stat.

Metode de majorare a capitalului propriu:

a)emisiunea acțiunilor, b)aportul în numerar a vechilor acționari

c)fuziune(orizontală- are loc prin contopirea a 2 firme din același domeniu, verticală- cînd are loc contopirea unei firme cu un furnizor)

b) externe -aporturi în natură sau în bani ale viitorilor proprietari -emisiunea de obligațiuni

-contribuții ale statului, ale unor colectivități publice