Integrare Economică

1. Prezentați premisele care au stat la baza procesului de integrare economică în Asia.

Colonialismul cu care s-au confruntat statele din Asia de Sud-Est, lupta pentru eliberarea națională și pentru a-și câștiga libertatea a fost intensificcată după cel de-l doilea război mondial, în urma căruia independența a fost obținută, exceptie făcând Thailanda care nu a fost niciodată colonizată.

Asia reprezintă o zonă de importanță întrucât din acaestă zonă face parte a țară industrializată și mult mai avansată, Japonia, țări de dimensiunea unui continent- India și China, țări care se apropie ca nivel de dezvoltare de capacitatea tehnologică şi economică a statelor industrializate avansate – Singapore şi Coreea de Sud; două arhipeleaguri cu mii de insule – Filipine şi Indonezia - ce deţin controlul asupra unor căi maritime importante, Thailanda şi Birmania, două ţări importante ca dimensiune a populaţiei, Coreea de Nord - un producător de arme nucleare şi rachete cu rază lungă de acţiune.

La începutul anilor ’60 au apărut o serie de organizaţii regionale, cum ar fi ASA (Asociaţia Asiei de Sud Est) înfiinţată de Filipine, Malayezia şi Thailanda, sau Maphilindo alcătuită de Malayezia, Filipine, Indonezia. Acestea au fost însă asociaţii temporare, care n-au supravieţuit, fie din cauza divergenţelor interne, fie a influenţelor din afară. Dar s-a păstrat idea necesităţii cooperării regionale.

Primele incercări de integrare econmică în Asia au fost unele de inspirație extaasiatică, fiind de inspirație europeană sau nprd-americană.

Procesul asiatic de integrare cuprinde până în present ASEAN (Asociation of South-East Asian Nations), APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation Group) și Piața Comună Arabă.

Cea mai reprezentativă rămâne ASEAN, care a apărut ca o reacție de solidaritate împotriva expansiunii comuniste în Indochina. După terminarea războaielor organizația a încetat să mai funcționeze. Într-adevǎr, perioada imediatǎ înfiinţǎrii ASEAN a creat mai multe îndoieli deoarece conflictele insterstatale s-au amplificat (precum cel între Malayzia şi Filipine asupra teritoriului Sabah). Cooperarea functionalǎ, incluzând liberalizarea comerţului, a apǎrut de asemenea foarte greu. Încercarea ASEAN din 1970 de a schiţa o ordine regionalǎ prin Zona de Pace, Libertate şi Neutralitate (ZOPFAN-Zone of Peace, Freedom and Neutrality) a fost un eşec, fiind încǎ de la început contestatǎ.

Dar din anul 1991 activitatea ASEAN a fost reluată la inițiativa Thailandei și Filipine de a crea o zonă de comerț liber în Asia de Sud-Est.

2. Analizați, pentru cazul NAFTA, gradul de îndeplinire a obiectivelor asumate cu ocazia semnării acordurilor/tratatelor fondatoare și impactul procesului de integrare asupra economiilor statelor membre.

Datorită nemulțumirilor SUA din anii ’80 cu privire la politica mexicană de de utilizare a tarifelor pentru a proteja industriille localizate în Mexic, americanii s-au arătat interesați de creaea unei zone de liber schimb.

Mexicul a fost reticent în ceea ce privește crearea zonei de liber schimb întrucât s-a crezut că interesul american în crearea unei zone de comerţ liber este de fapt obținerea accesului la rezervele de energie.

Negocierile NAFTA s-au încheiat în 1992, la 14 ani de la începere. Rezultatul final al negocierilor a fost un document cuprinzând pentru 1.100 de pagini.