Monedă și credit

Tema 1: "Provenienţa şi esenţa monedei"

1. Moneda: concept, esenţă, conţinut.

Banii sunt cunoscuţi încă din antichitate, şi au apărut ca rezultat al dezvoltării forţelor productive şi relaţiilor marfă. banii „reprezintă un instrument social, o formă particulară imediat mobilizabilă a avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă a puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţării emitente”

Deci banii apar ca un activ care poate fi deţinut, pierdut, schimbat.

Schimbul reprezintă – mişcarea mărfurilor de la un producător la altul în direcţia opusă, contra altei mărfi.

Valoarea – munca socialmente necesară pentru producerea mărfurilor.

Valoarea de întrebuinţare – capacitatea unui produs de a satisface necesităţile unui individ

Valoarea de schimb – capacitatea de schimb a unei mărfi.

În economia naturală mărfurile aveau numai valoare de întrebuinţare sau de consum.

În economia de schimb pe producătorul de mărfuri îl interesează, mai întâi, valoarea de schimb, apoi cea de întrebuinţare.

Forme în evoluţia schimburilor de mărfuri.

I formă – simplă, când valoarea de schimb se stabilea în proporţie de 1:1.

a) schimbul este limitat din cauza nivelului scăzut al producerii;

b) este necesar să coincidă interesele participanţilor la schimb; Marfa A = Marfa B

neajunsuri:

a) nu se ţinea cont de principiul de echivalenţă;

b) nu se asigura accesul liber al oricărui producător la orice marfă.

II formă – completă sau reversibilă:

- un flux mare a schimburilor şi mărfurilor.

- o marfă se schimbă pe mai multe mărfuri;

- Schimbul are loc când coincid interesele.

Neajunsul– apariţia multor mărfuri echivalente nu a dus la definitivarea exprimării valorice a valorii fiecărei mărfi.

III formă – generală, marfa devine principalul scop al producerii. Odată cu dezvoltarea schimbului, o marfă, comparativ cu altele, începe să apară mai frecvent pe piaţă. Multitudinea de mărfuri de pe piaţă îşi exprimau valoarea lor prin intermediul acestei mărfi, aşa-zisei "marfă generală" (grâul, sarea, vitele, podoabele, ceaiul).

Neajunsul– aceste echivalente generale nu corespundeau după calităţile lor, echivalenţei, totodată, erau alterabile şi greu transportabile.

IV formă – bănească sau monetară, a dus la înlocuirea echivalentului de mărfuri cu cel de metale preţioase. metalul îndeplineşte rolul de echivalent general.

Condiţiile necesare ca moneda-marfă să fie echivalent general:

- să fie recunoscută atât de vânzător, cât şi de cumpărător;

- să posede calităţile fizice speciale: durabilitate, divizibilitate, valoare proprie;

- să fie un etalon durabil în timp.

V formă – forma monetară şi de hârtie. trecerea de la moneda cu valoare intrinsecă la moneda convenţională care are numai o valoare de schimb.

Moneda este un subiect cu mai multe controverse:

- Mercantiliştii: moneda este un semn al bogăţiei.

- Clasicii su: moneda este ceva nesemnificativ şi nu are influenţă asupra echilibrului economic.

Apariţia monedei a condus la:

- Apariţia, dezvoltarea şi lărgirea pieţei;

- Divizarea în timp şi spaţiu a procesului de schimb în 2 părţi:

1. M......B. 2. B........M

- Independenţa mişcării monedei este legată totdeauna de schimbul de mărfuri.

2. Esenţa şi etapele în evoluţia monedei.

Esenţa banilor se manifestă prin faptul că sunt o formă specifică de mărfuri, cu formă naturală care îndeplinesc funcţia de etalon general al valorii.

Moneda poate fi definită ca o:

1. categorie istorică – la fiecare etapă a dezvoltării producţiei de mărfuri, moneda are un nou conţinut:

a) Banii au apărut la una din etapele de dezvoltare a societăţii;

b) s-au dezvoltat şi formele banilor, funcţiile acestora, operaţiunile efectuate cu bani;

c) banii au fost unul din principalii factori de stimulare a societăţii.

2. categorie economică –un element activ şi o parte componentă a procesului de reproducţie (producere, repartizare, schimb, utilizare), totodată exprimă relaţii sociale între oameni în procesul de producţie. Deosebim următoarele trei forme ale banilor:

a) în formă de valoare de schimb nemijlocit şi general;

b) în formă de valoare de schimb de sine stătătoare;

c) în formă de măsură reală a muncii.

Etape în evoluţia monedei

- trocul – din cele mai vechi timpuri, omul îşi procura direct ceea ce avea nevoie prin vânătoare, prin pescuit şi prin cules. Treptat specializându-se, fiecare individ producea un anumit bun, fapt ce nu-i permitea satisfacerea tuturor nevoilor. Europa - vitele;Africa-scoici, podoabe; Tibet-ceaiul.

- Metale şi aliaje – (cuprul, bronz, fier, metale preţioase), monedele şi-au făcut apariţia în Mesopotamia şi Asia Mică în sec.II î.Hr., mai întâi sub formă de lingouri, iar apoi sub formă de moneda propriu-zisă. Erau bătute de bancheri, comercianţi, iar mai apoi de monarhi.

- Moneda de hârtie–bancnota –un simplu certificat de depozit de monedă metalică la o bancă.

- Moneda cont(cecuri, viramente)–utilizarea depozitelor pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament.

- Moneda electronică - inovaţia tehnologică în domeniul monetar permite stocarea puterii de cumpărare într-o cartelă eliberata de bănci titularilor de conturi fiind utilizate pentru efectuarea plăţilor.

3. Rolul monedei în economia contemporană.

Rolul banilor se rezumă în faptul, că ei se transformă în capital; asigură producerea şi realizarea capitalului social.

- sunt unicul mijloc cu ajutorul cărora se poate efectua schimbul de mărfuri, evidenţa contabilă şi statistică a cheltuielilor şi veniturilor.

- sunt unul dintre principalele stimulente ale activităţii fiecărui membru al societăţii.

- sunt utilizaţi pentru a determina preţul mărfurilor.

- măresc interesul producătorilor de a dezvolta şi de a creşte eficienţa producţiei, de a economisi resursele lor.

- influenţează relaţiile economice dintre state.