Parlamentul European

Imagine preview
(7/10)

Aceasta fituica rezuma Parlamentul European.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

Parlamentul European

- exponentul celor aproximativ 480 mil. locuitori din 27 de ţări: 736 parlamentari aleşi prin vot direct, în funcţie de numărul populaţiei fiecărei ţări;

- sunt organizaţi pe grupuri politice şi nu pe delegaţii naţionale;

- lucrează 11 luni pe an:

a) 12 sesiuni plenare au loc la Strasbourg (o săptămână pe lună);

b) Întâlniri lunare pe comisii, la Bruxelles;

c) Secretariatul general este la Luxemburg, unde au loc întâlniri scurte, de o jumătate de zi.

Funcţii:

1. Funcţia legislativă pe care o împarte cu Consiliul, când analizează propunerile legislative ale Comisiei, prin trei proceduri de decizie diferite:

- consultare simplă sau avizul conform, când îşi dă avizul înaintea adoptării de către Consiliu a unei propuneri legislative;

- cooperare, când avizul dat de Parlament nu este luat în considerare de către Consiliu, atunci Parlamentul poate să respingă propunerea, cu prilejul celei de-a doua lecturi. Ultimul cuvânt îl are Consiliul, care poate trece peste punctul de vedere al Parlamentului, doar cu unanimitate de voturi;

- codecizie, situaţie când Consiliul nu mai are ultimul cuvânt ci, puterea de decizie se împarte egal între Consiliu şi Parlament. În aceste condiţii se caută un compromis între cele două instituţii.

2. Funcţia bugetară o împarte tot cu Consiliul, care aprobă cheltuielile obligatorii (fondurile europene), iar Parlamentul aprobă cheltuielile facultative din buget. În schimb, Parlamentul exercită controlul asupra execuţiei bugetului în general.

3. Funcţia de control politic asupra celorlalte instituţii europene şi mai ales asupra Comisiei, atât pentru votul de investitură, cât şi ulterior, putând să o revoce în totalitate.

Consiliul UE sau Consiliul de Miniştri sau, pe scurt, Consiliul

- reprezintă instituţia dominantă în cadrul echilibrului decizional al UE, fiind principalul organ legiuitor al UE;

- este format din miniştrii statelor membre, însă numărul voturilor diferă în funcţie de mărimea ţării respective.

Reuniunile au loc la Bruxelles, în afară de aprilie, iulie şi octombrie, când se desfăşoară la Luxemburg.

Consiliul este o instituţie atipică, în care statele membre reprezentate de miniştri legiferează pentru întreaga Uniune, fixează obiectivele politice, coordonează politicile naţionale şi reglementează diferendele dintre ele, precum şi acelea cu alte instituţii. Consiliul este o organizaţie supranaţională, dar, în acelaşi timp, interguvernamentală, luând hotărâri cu majoritatea calificată, iar, uneori în unanimitate.

Miniştrii, membri ai Consiliului răspund în faţa Parlamentelor naţionale şi a opiniei publice.

Pentru fiecare domeniu de activitate se întrunesc miniştrii de resort. Există peste 25 de tipuri de Consilii.

Consiliul Afacerilor Generale (miniştrii de externe), Consiliul Chestiunilor economice şi financiare, al Agriculturii se întrunesc lunar. Alte consilii se întâlnesc de 3-4 ori pe an.

El decide în trei domenii importante:

a) În domeniul economico-social: agricultură, transporturi, mediu, energie, cercetare şi dezvoltare etc. Consiliul poate aproba propunerea Comisiei, o poate amenda sau respinge. În domenii ca: piaţa unică, protecţia consumatorilor, reţele transeuropene, educaţie şi sănătate, Consiliul decide împreună cu Parlamentul (codecizie).

b) În domeniul justiţiei şi al afacerilor interne (JAI), cu referire la: libera circulaţie a persoanelor, controlul la frontierele exterioare, politica de azil, de imigrare, lupta împotriva terorismului, traficul de droguri etc.

c) În domeniul politicii externe şi de securitate comună;

Secretarul general al Consiliului este ales pe un mandat de 5 ani şi are şi funcţia de Înalt Reprezentant al Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC).

În aceste două domenii din urmă, Consiliul este atât organ de decizie, cât şi de iniţiativă. De regulă, prevalează principiul unanimităţii.

Pot fi şi „Consilii unite”, unde participă la dezbateri miniştrii a două sau mai multe domenii de activitate.

Consiliul are un Secretariat general, cu sediul la Bruxelles, care pregăteşte buna funcţionare a lucrărilor, fiind şi depozitarul documentelor şi arhivelor Consiliului.

Fiecare stat membru are la Bruxelles o misiune permanentă, condusă de un ambasador, care cuprinde experţi pe diverse probleme şi care lucrează permanent în diverse grupuri de lucru, pregătind lucrările Consiliului.

În problemele fundamentale, deciziile se iau cu unanimitate de voturi, şi anume:

- primirea de noi state membre;

- modificarea tratatelor;

- lansarea de noi politici comunitare.

Preşedinţia Consiliului este deţinută, prin rotaţie, de fiecare stat membru, timp de 6 luni (1 ianuarie – 1 iulie). Preşedintele (de regulă şeful statului sau guvernului ţării respective), prezidează şi reuniunile Consiliului European ca „primul dintre egali” (primus inter pares).

Comisia Europeană

Reprezintă guvernul Uniunii Europene şi are un caracter supranaţional. Se compune din 27 de comisari europeni (câte unul din partea fiecărui stat), numiţi pe o perioadă de 5 ani, care îşi exercită funcţia independent de guvernele ţărilor lor.

Ei nu pot solicita şi nici accepta instrucţiuni de la nici un guvern sau organism european.

Preşedintele Comisiei este desemnat de comun acord de şefii de state şi de guverne reuniţi în Consiliul European, urmând să primească, apoi, acordul Parlamentului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Parlamentul European.doc