Subiecte examen economia comerțului

1. Definirea comertului în acceptie clasica

Notiunea de comert are un continut complex, determinând o functie economica ce consta în a cumpara materii prime sau produse, pentru a le revinde, dar în conditii convenabile consumatorilor, cu privire la loc, timp, cantitate, calitate, sortiment si pret acceptat de catre acestia.

În exemplul 1, consumatorii (C) se aprovizioneaza direct de la producator (P). În cadrul acestui circuit numarul tranzactiilor este foarte mare (în cazul de fata 16 tranzactii pentru 4 consumatori: C1, C2, C3, C4 si 4 producatori: P1, P2, P3, P4), deoarece fiecare consumator va cumpara de la fiecare producator ceea ce are el nevoie.

În exemplul 2, intervine comerciantul (c), catre care se vor îndrepta atât producatorii (P1, P2, P3, P4), cât si consumatorii (C1, C2, C3, C4). Cu alte cuvinte, comerciantul aduce marfa de la producator la consumator. Numarul tranzactiilor efectuate în cadrul unui astfel de circuit este cu mult redus fata de cel anterior (avem doar 8 tranzactii, pentru acelasi numar de consumatori - 4 si producatori - 4).

În acelasi timp, notiunea de comert defineste profesiunea unui întreg corp de agenti economici, si actioneaza în cadrul pietei, asigurând actele de schimb.

Sub aspect juridic, notiune de comert defineste transferul titlurilor de proprietate, si implicit al proprietatii asupra bunurilor, de la producatori la consumatori.

În Codul Comercial care, în realitate, se aplica la toate operatiunile (activitatile) organizate în scop lucrativ, sunt definite ca acte de comert si actele de productie industriala, actele de transport, serviciile financiar-bancare si alte acte de intermediere, alaturi de actele comerciale pure, de vânzare-cumparare.

Continutul activitatii de comert:

Activitatea de comert a cunoscut modificari substantiale, transformându-se, în prezent, dintr-o singura intermediere, într-o activitate creatoare de utilitati, devenind la fel de importanta atât pentru producatori, cât si pentru consumatori.

Observatie: Notiunea de utilitate face parte din continutul activitatii de comert, definind locul si rolul sau în cadrul unei economii.

Pentru a întelege locul utilitatii în cadrul activitatii de comert, trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte:

1. amplasarea în spatiu a producatorilor si consumatorilor este foarte diferita, si este afectata si de distantele care se interpun între cei doi parteneri

2. imposibilitatea cunoasterii reciproce, de catre parteneri, a mijloacelor financiare si productive de care dispune

3. contradictiile existente între interesele firmelor producatoare si nevoile consumatorilor.

În economia contemporana, comertul trebuie sa realizeze si o serie de alte activitati, cum ar fi:

- studii de piata

- informarea si educarea consumatorului

- activitati de promovare (reclama, publicitate)

- promovarea unor servicii complexe (garantie, service-are etc.)

- crearea cadrului ambiental necesar actului de vânzare-cumparare.

2. Definirea comertului în acceptie moderna

Comertul este definit astazi, ca un ansamblu de activitati ce privesc un produs, din momentul investitiei sau cel al intentiei de a-l crea, pâna la distrugerea bunului, în consum sau în utilizare, indiferent care ar fi forma acestui consum.

Concluzie: Comertul nu este un sector creator de bunuri propriu-zise, ci este un sector creator de utilitati.

3. Functiile generale ale comertului

1. Cumpararea marfurilor în vederea revânzarii.

Observatie: Din vânzarea marfurilor, comertul realizeaza, sub forma baneasca, valoarea materializata în marfuri, valorificând efectiv efortul investitional, pentru productia si circulatia marfurilor.

2. Activitatea de stocare a marfurilor.

Functia apare datorita locului de intermediar pe care comertul îl ocupa între productie si consum.

3. Fractionarea cantitatii mari de marfuri pe care o livreaza producatorul, formarea sortimentelor comerciale si asigurarea micilor partizi (loturi) de marfuri ce urmeaza a fi puse la dispozitia consumatorilor.

Observatie: Functia are în vedere:

a. o pregatire a marfurilor pentru vânzare – de multe ori este nevoie, în cadrul retelei comerciale de realizarea unor operatiuni specifice, de dozare, portionare, preambalare, ambalare etc.

b. sortarea produselor dupa criterii comerciale: marimi, culori, talii, calitati, preturi etc.

c. controlul calitatii produselor comercializate

d. realizarea unor activitati specifice, de service si garantie.

4. Transferarea marfurilor catre zonele si punctele cele mai îndepartate sau mai ignorate, pentru a putea fi vândute consumatorilor.

Observatie: Functia are în vedere o judicioasa organizare a miscarii marfurilor.

Aceasta functie apare deoarece realizarea finala a marfurilor, ca valori, are loc în punctul de consum sau de cumparare. Realizarea functiei presupune:

a. o buna cunoastere a pietei pe care se actioneaza:

- segmente de piata

- profilul cumparatorului

- putere de cumparare

- legislatie etc.

b. alegerea celor mai apropiati furnizori, a formelor de aprovizionare adecvate, a circuitelor produselor si a tipurilor de mijloace de transport, cele mai eficiente.

5. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vânzare-cumparare.

Functia presupune:

a. existenta unitatilor comerciale – prin intermediul unitatilor respective, comerciantul trebuie sa se apropie de publicul sau;

b. existenta unui personal specializat, care sa asigure întreg procesul de circulatie a marfurilor.

6. Asigurarea promovarii produselor prin diverse tehnici promotionale (publicitate, reclama, relatii publice, promovare la locul vânzarii etc.).

7. Functia de cercetare – se cerceteaza:

a. dorintele consumatorilor, capacitatea lor de cumparare, gradul de instruire, obiceiul de consum etc.

b. conditiile de piata, cum ar fi concurenta, facilitatile si restrictiile pietei, aspectele de urbanism comercial, stabilitatea monedei, politica fiscala etc.