Tematică Economie Mondială

1. Economia naţională: formare şi structură

- este o entitate rezultată din dezvoltarea schimbului reciproc de acţiuni între membrii unei comunităţi umane pe teritoriul unui stat naţional.

- naţiunea prin caracterul ei reprezintă factorul principal de progres economic şi social.

Influenţa populaţiei asupra economiei naţionale este dublă: furnizează cel mai important factor de producţie, populaţia contribuie la dezvoltarea pieţei interne.

- economia apare şi se dezvoltă pe baza unui număr de naţionalităţi conlocuitoare;

- teritoriul naţional pe care are loc schimbul reciproc de acţiuni reprezintă spaţiul delimitat prin frontiere;

- teritoriul este elementul component al economiei naţionale şi intră în categoria mijloacelor de muncă generale.

- infrastructura se dezvoltă cu caracter teritorial naţional şi cu necesităţile economice şi sociale ale epocii.

Structura

Prin structură economică înţelegem toate ramurile de acţiune economică existente la un moment dat prin strânsa lor independenţă. Elementul de legătură dintre ramuri este piaţa naţională.

Ramura este un ansamblu de acţiuni organizate în mod specific în scopul producţiei aceleiaşi categorii de bunuri. Economia este structurată pe ramuri şi sectoare:

- primar (agricultura, industria extractivă);

- secundar (construcţii);

- terţiar (servicii).

Structura se formează în timp în raport cu o serie de condiţii, specifice fiecărei ţări.

2. Gruparea ţărilor după potenţialul economic

Gruparea se face după mai mulţi factori şi anume:

- Mărimea populaţiei. În funcţie de numărul locuitorilor avem ţări mari (> 50 milioane), mijlocii (15 – 50 milioane) şi mici (până la 15 milioane).

- Specializarea în producţie. Economiile naţionale pot fi industriale, cu orientare industrială sau cu orientare primară.

- Dimensiunea absolută a PIB. Acest indicator oferă o imagine asupra gradului de valorificare a potenţialului natural, uman al unei ţări.

3. Gruparea ţărilor după nivelul de dezvoltare economică

În funcţie de nivelul dezvoltării există ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare.

Ţările dezvoltate se caracterizează printr-o serie de trăsături comune:

- structura economiei lor naţionale Se caracterizează prin ponderea superioară a sectorului se-cundar şi mai ales a celui terţiar în comparaţie cu cel primar.

- datorită revoluţiei manageriale economiile acestor ţări realizează ce mai ridicată eficienţă.

- nivelul de trai în aceste ţări este cel mai ridicat din lume.

- exporturile se caracterizează prin predominanţa produselor manufacturate.

Trăsături ale ţărilor în curs de dezvoltare:

- ţările din această categorie se află în plin proces de transformare sistematică.

- după originea lor ţările în dezvoltare pot fi grupate în trei categorii: a) foste ţări coloniale şi dependente; b) foste ţări comuniste; c) actuale ţări cu regim comunist.

- noile state industriale sunt cele mai avansate din punct de vedere economic în ansamblul ţărilor în dezvoltare.

4. Formarea pieţei mondiale

Secolul 16 reprezintă secolul de formare al pieţei mondiale. Piaţa mondială reprezintă ansam-blul tranzacţiilor care au loc între diferitele categorii de agenţi economici de pe glob. Piaţa mondi-ală este eterogenă. Este alcătuită din segmente specifice tranzacţiilor cu diferite bunuri. Formarea pieţei mondiale a stimulat activitatea economică, schimbul reciproc de activităţi la nivel microeco-nomic.

Piaţa mondială în perioada manufacturieră a fost dominată de Olanda care în 1648 ajunsese în punctul culminant al puterii sale economice. Apariţia manufacturilor a determinat trecere de la eco-nomia închisă la economia deschisă.

5. Formarea economiei mondiale

- ansamblul de acţiuni ale unei colectivităţi umane, scopul fiind producţia şi consumul de bunuri şi servicii;

- realizarea scopului presupune o varietate de acţiuni de la cele asupra mediului ambiant până la schimb;

- schimbul reciproc de acţiuni se desfăşura cu preponderenţă la nivel microeconomic;

- secolul 15 şi începutul secolului 16 marchează o nouă etapă pentru schimbul reciproc de acţiuni şi pentru economie;

- marile descoperiri geografice şi cuceririle coloniale au determinat includerea în circuitul economic a unor noi regiuni de pe glob.

6. Dimensiunile economiei mondiale

Economia mondială are 3 dimensiuni:

- cea tehnico-economică care este determinată de factorii de producţie şi infrastructură;

- dimensiunea geopolitică determinată de existenţa a peste 190 de state independente, existenţa unora dependente şi a unor entităţi regionale;

- dimensiunea politico-diplomatică care este determinată de capacitatea de negociere a principa-lilor actori în arena internaţională.

7. Caracteristicile economiei mondiale

Economia mondială se caracterizează prin manifestarea unor contradicţii cu menţiunea că la nivelul diferitelor etape istorice acestea au fost altele.

Existenţa şi manifestarea interdependenţei a determinat apariţia unor tendinţe de specializare internaţională care la rândul lor au determinat apariţia unui nou tip de diviziune a muncii. Aceste interdependenţe formează un sistem care a devenit o condiţie fundamentală a existenţei economice mondiale. Existenţa economiei mondiale se caracterizează printr-un proces de regionalizare al pie-ţelor.