Obiectul Filozofiei

Imagine preview
(8/10)

Aceasta fituica rezuma Obiectul Filozofiei.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 16 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Filosofie

Extras din document

Obiectul filozofiei. Filozofia este nucleul concepţiei despre lume, ea trebuie să dea într-o formă maximal generalizată tabloul lumii, omului şi interacţiunii lor. Obiectul filozofiei este generalul în sistemul “lume – om”. La rîndul său acest sistem este compus din două subsisteme – “lume” şi “om”. Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interacţiunea laturilor – patru aspecte: ontologic, gnoseologic, axiologic şi spiritual-practic. Filozofia este o ştiinţă complexă, care trebuie să dea răspuns la multe probleme. De aceea în filozofie intră aşa discipline ca ontologia, gnoseologia, antropologia, sociologia, etica, estetica ş.a. Filozofia este ştiinţa despre cele mai generale însuşiri şi relaţii ale realităţii obiective, legităţi ale funcţionării şi dezvoltării ei. Filozofia trebuie să evidenţieze structura generală a oricărui obiect, legităţile generale ale funcţionării şi dezvoltării lui pentru a trasa orientarea de a le cunoaşte şi transforma. Filozofia este un sistem de concepţii asupra lumii în întregime şi a raportului omului cu această lume.

În obiectul filozofiei întră cele mai generale legităţi ale existenţei materiale şi existenţei omului. Însă obiectul filozofiei se deosebeşte de obiectul ştiinţelor concrete prin aceea că el prezintă raportul omului cu lumea, lumii cu omul. În obiectul filozofiei întră nu tot generalul din existenţa materială, dar acel general care este legat de raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Obiectul filozofiei conţine acele cunoştinţe care omul le foloseşte pentru a construi tabloul universal al lumii sub unghiul de vedere al Adevărului, Frumuseţei, Binelui şi Echităţii. Cu alte cuvinte, obiectul filozofiei conţine acel general din realitatea materială care îi ajută omului în formarea concepţiei despre lume. Filozofia este un sistem de răspunsuri desfăşurate la problemele conceptuale.

Concepţia despre lume şi caracterul ei social-istoric. Filozofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman, conştiinţei umane. Ea este teoria despre lume şi om în unitatea lor dialectică. Denumirea filozofiei provine de la cuvintele din limba greacă phileo – dragoste şi sophos – înţelepciune, ce înseamnă iubire de înţelepciune. Filozofia este modul spiritual-practic de asimilare a lumii. Omul în viaţa şi activitatea sa foloseşte mai multe moduri de asimilare a lumii. Practica ne oferă folosul, cunoaşterea ştiinţifică ne oferă adevărul, estetica reflectă realitatea prin frumos, morala prin bine, virtute, religia – prin credinţă etc. Toate aceste modalităţi se reflectă prin formele conştiinţei sociale. Filozofia reflectă realitatea prin înţelepciune (cunoştinţe veşnic adevărate ce au o valoare netrecătoare).

Filozofia se ocupă cu formarea concepţiei despre lume la oameni.

Concepţia despre lume este totalitatea de idei despre lume în întregime, despre om, locul lui în această lume, este totalitatea de cunoştinţe despre natură, societate şi om şi raportul lui faţă de această lume. Concepţia despre lume este baza tabloului general al lumii şi ne oferă cunoştinţe generalizate despre conţinutul, structura, esenţa şi legităţile apariţiei şi dezvoltării lumii înconjurătoare. Ştiinţa cu ajutorul cunoştinţelor formează tabloul lumii, filozofia este exprimarea teoretică a concepţiei despre lume unde tabloul lumii este numai o amprentă, un moment al realităţii. Concepţia despre lume, în afară de tabloul lumii, exprimă şi atitudunea omului faţă de acestă lume. Filozofia este nucleul concepţiei despre lume.

În aspectul istoric deosebim următoarele concepţii despre lume: mitologică, religioasă şi filozofico-ştiinţifică.

Concepţia mitologică

În concepţia mitologică nu există diferenţiere clară dintre om şi natură, gîndire şi realitate, ideal şi material, obiectiv şi subiectiv, lipseşte cauzalitatea, era totul contopit, nedezmembrat

Concepţia mitologică includea în sine diferite cunoştinţe primitive, credinţe şi mituri nesistematizate. Miturile erau principalele modalităţi de explicare a realităţii,

Mitul este o legendă, o povestire, o istorie sacră despre apariţia lumii şi fenomenelor naturii, zeilor şi eroilor. Mitul descoperă o taină, arată careva forţe supranaturale care aveau o comportare exemplară. Miturile sunt nişte evenimente care niciodată nu s-au întîmplat, dar permanent au loc. Ele sunt metafore a ceea ce este imposibil de a explica cumva.

Concepţia religioasă apare pe baza celei mitologice, generalizează diferite mituri şi credinţe primitive, formulînd o teorie integrală despre toată realitatea. Ea reiese din dedublarea lumii în două părţi: naturală şi supranaturală. Specific pentru această concepţie este nu numai admiterea existenţei unei forţe supranaturale, dar şi atribuirea ei unui sens specific: că lumea supranaturală este adevărata lume, că ea este primordială şi determină lumea naturală şi socială. Lumea supranaturală, ori divină, dirijează cu dezvoltarea naturii, vieţii umane. Toate fenomenele şi procesele realităţii erau explicate de pe poziţiile acestei concepţii.

Concepţia filozofico-ştiinţifică este generată de mai multe necesităţi umane şi tipuri de activitate. Ea se formează pe baza generalizării diferitor cunoştinţe ştiinţifice, formelor activităţii spirituale şi practice. Spre deosebire de concepţia religioasă concepţia filozofică se formează cu ajutorul teoriilor şi noţiunilor respective, argumentelor şi demonstraţiilor logice. Dacă pentru concepţia religioasă e specifică credinţa oarbă şi imposibilitatea demonstrării adevărurilor religioase, atunci pentru concepţia filozofică e caracteristică demonstrarea logică. Concepţia filozofico-stiinţifică ca sistem de cunoştinţe, principii şi convingeri despre lume, om şi interacţiunea lor este în acelaşi timp metodologia transformării naturii, societăţii şi lumii spirituale a omului. Concepţia filozofică are obiectul său nu atît lumea ca atare, cît sensul existenţei omului în lume.

Problema fundamentală a filozofiei - raportul dintre gîndire şi existenţă, conştiinţă şi materie. Lumea înconjurătoare prezintă o totalitate de procese şi fenomene materiale şi spirituale.

Filozoful român Lucian Blaga considera că problema fundamentală este Universul ca tot întreg.

Fisiere in arhiva (1):

  • Obiectul Filozofiei.docx