Analiza relațiilor internaționale

Sb1 Evoluţia ri ca domeniu de studiu: Sec 17-18 în Europa apar studiile militare, memoriile diplomatice, studiile strategice şi lucrări de drept internat. La începutul sec XX după implicarea SUA în pol europeană, autorii europeni şi americani sunt interesaţi de analiza tratatelor.Principalele teme: arbitrajul, dezarmare şi legi internat privind neutralitatea. În anii 20 sunt înfiinţate instituţii ce publică astfel de studii.

Sb2 Şcolile de studii după Holsti:Putem identifica 5 tipuri de şcoli care studiază fenomenul rel int. Distincţia dintre ele nu e f clară, diferenţele date de:a) subiectul studiat b) metodele de analiză c) scopul cercetării. 1 Analize tradiţionale: analizează dezvoltarea istorică şi constituţională a naţiunilor unite; descrie rezultatele conferinţelor internaţionale. 2 Strategiştii: preocuparea lor- să înţeleagă logica în era nucleară; să analizeze impactul noilor arme. Metodele lor în anumite cazuri aceste studii academice au devenit baza anumitor strategii militare. 3 Marii teoreticeni 4 Middle range theory: Teoriile sunt de ipoteză pt a fi testate. Scopul lor e doar explicaţia ci predicţia. 5 Peace research: Mai bine analizele tradiţionale decât descriptive; Obiectivele- identificarea metodelor; procesele care duc la violenţă.

Sb3/4 Abordări ale analizei politicii internaţionale: Un actor este o persoană care participă la politica internaţională. Observatorii- fără a face politica int, ei doar observă comportamentul actorilor şi îl interpretează. Strategii de analiză: Pentru analiştii politici un prim criteriu aplicat în munca lor este relevant politicii. Alţi analişiti politici încearcă să realizeze o cunoaştere teoretică şi ştinţifică, descriu modele generale de comportament şi totodată explica aparitia lor. În loc de relevant politica criteriile utilizate de ei sunt: eleganţa, cumpătarea, generalizarea, valoarea euristică. Nivele de analiză: afirmaţiile pur descriptive care se aplică la un anumit nivel nu se aplică şi la altul; este necesară clarificarea relaţiilor cauzale, întrucât în politica internaţională, rezultatele sunt deseori diferite de aşteptările fiecăruia; dezvoltare unei teorii presupune adesea simplificarea sau falsificarea unor asumţii referitoare la celealte nivele. Unii analişti realizează şi o distincţie între state, grupuri indivizi. Separarea a diferenţelor nivele de analiză aparţine reprezentanţilor realismului structural.

Sb5 Sistemul intern ca nivel de analiză: Sistemul intern e cel mai cuprinzător din nivelele existente. Nivelul sistemic a analizei ne permite să analizăm r i ca întreg. Pentru scopurile descriptive aferă atât avantaje cât şi dezavantaje.

Sb6 Statul naţional ca nivel de analiză:

Este nivelul de analiză folosit de cele mai multe universităţi occidentale. Cel mai mare avantaj este că ne permite să facem diferenţa între …….din sistemul internaţional. Permite o analiză mai amanunţită a actorilor din sistem. Ne permite să evităm o imagine şi omogena asupra comportamentului actorilor din sistem. Un dezavantaj important este tendinţa de a pune prea mult accent diferenţele dintre actori.

Ridică probleme scopurilor a motivaţiilor din politica naţională. Apar două probleme: 1)ă cei ce reprezintă statele acţionează conştient în politica externă. Societăţiile urmăresc obiective alese în mod voluntar sau le sunt impuse de forţe în afara controlului lor.2) De ce şi în ce fel anumite state urmăresc anumite obiective. Trebuie analizate procesele prin care sunt selectate obiectivele respective, factorii interni şi externi, care influenţează aceste procese şi cadrul instituţională care stă la baza lor. O altă problemă care apare este dacă analizăm comportamentul statelor din p.d.v. al factorilor obiective care îl influenţează în mod clar sau d.p.d.v. al felului în care un actor percepe aceşti factori.

Sb7 Extra: Austria, Belgia- Bruxelles, Republica Cehă-Praga, Cipru-Nicosia, Danemarca- Copenhaga, Estonia- Tallinn, Finlanda- Helsinki,Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia- Riga, Lituania- Vilnius, Luxembourg, Grb, Malta-Valetta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia-Bratislava, Slovenia- Ljubljana, Spania, Suedia- Stockholm, Ungaria.

Sb8 Diferenţe între abordarea supranaţionalistă&cea interguvernamentală în studiul UE: Apariţia instituţiilor supranaţionale este o trăsătură caracteristică a integrării europene. Integrarea este un proces treptat. Procesul integrării este într-o anumită măsură condus de dinamica instituţională. Statele continuă să fie cei mai importanţi actori în procedura integrării. Există anumite aspecte: Integrarea este considerată ca o serie de concesii realizate de stat; instituţii supranaţ fac parte la aceste negocieri şi le facilizează; concesiile reflecte interesul naţional al statelor membre.