Algoritmică și programare

1. Car gen. alf si voc in C.

Limb C e/e un limbaj modern in care sint include posibilitatile recomnadate de programrea teoretica si practica. El permite programatorului sa foloseasca progr stcutrata, elaborarea pas cu pas a modulelor. Limb C e/e un limb flexibil si forte. El poseda un sir de constructii de dirijare caracteristice asemblerului, ceea ce permite obitnerea unor programe cu eficacitate maxima. Multe compilatoare p/u limb de programare sint scrise inC. fiind un limbaj universal, C-ul poate fi utilizat p/u rezolv probl stiintifice sau tehnice, la elaborarea editoarelor de texte.

Mult caracterelor( litere,cifre,semne de punctuatie, simboluri)formeaza alfabetul unui limbaj de programare. Alfabetul limb C include: 1.litere mari si mici ale alfabetului latin – A,B,…,Z, a,b,…,z; 2. cifrele zecimale–0,1,2,…9; 3. liniuta de subliniere “_”

Ac caract sint utilizate p/u a forma cuvinte cheie, indentificatori, constante. Indentificatorul e/e un nume simbol, atribuit unei variabile, constante, tipului de date sau unei functii. Un ind e/e un sir de litere, cifre si liniuta de subl.in limb C numarul de caractere ale unui ind poate fi arbitrar, insa doi ind nu vor fi cons distincti daca primele 32 de car coincid. Compilatorul C prelucreaza in mod diferit literele mari si mici. 4. Alf limbajului mai include urmatorul sir de semne de punctuatie si car speciale care au destinatie anumita si sunt folosite in mai multe scopuri.: ,.;:?’”[]{}<>!|/~_#%^*&=+-.

Limb C are un sir de cuvinte cheie(keywords) care nu pot fi utilizate ca nume de indeintificatori. Ele au o semnificatie speciala p/u compilator si nu pot fi utilizate decit in modul predefinit de limbaj. In standardul ANSI cuv cheie sunt: auto, break, case, char, cost, continue, default, do, double, lese, enum, extern, float, for, goto, if, int, long, register, return, shrot, siged, sizeof, static, struct, switch, typedef, union, unsigned, void, volatile, while.

11. Definirea de functii.

Functia reprezinta un ansamblu independent de declaratii si instructiuni, destinate p/u rezolvarea unor anumite probleme concrete, care es intilnesc in program de mai multe ori. O fun poate fi declarata sau definita. Declararea fun contine urm informatie: numele functiei, tipul valorii returnate, argumentele functiei si tipul acestora. Ac informatie e/e necesara compilatorului p/u verificarea la coincidenta a numarului de argumente si a tipului acestora din declarare cu informatia respectva din apelurile la functia data, in special at cind are loc apelul fun, iar definirea acesteia inca nu a fost facuta. Definirea unei fun consta in specificarea tipului functiei, numele ei, argumentelor si a corpului fun.

Forma generala a unei fun in C e/e:

“[tip] nume_de_funtie([lista_parametrilor])

{ corpul functiei; }

Se presupune ca orice fun returneaza o valoare si de aceea tipul fun determina tipul valorii returnate de fun prin intermediul instr return. Daca ac din urm alipseste, implicit se considera ca valoarea intoarsa de fun in programul apelant e/e int. fun poate sa intoarca in programul apelant date de orice tip, cu exceptia datelor de tip tablou sau a functiilor. Ac ultima restrictie insa e/e usor depasita prin utilizarea pointerilor spre tablouri sau functii. Se oserva ca lista parametrilor e/e optionala. Si in ac caz parantezele rotunde treb sa fie prezente.

Numele fun e/e un pointer care pointeaza spre adresa primei instr din corpul instr. Lista parametrilor contine numarul si tipul argumentelor formali, separati prin virgula. Daca fun nu are parametri, simbolurile () nu pot fi omise. In cazul in care lista parametrilor se termina prin virgula si trei puncte, numarul de argumnete poate fi mai mare decit cel indicat.

14. Tipuri de date complexe: cimpuri de binari.

In limbajul C e/e posibila accesarea la unul sau mai multi biti dintr-un octet sau cuvint. Ac posibilitate are o importanta deosebita mai ales at cind unele variabile din program iau numai 2 valori. O variabila de asa tip poate lua numai valorile 0 sau 1 si p/u reprezentarea ei e/e suficient doar un bit. O metoda de adresare la un bit in C consta in utilizarea cimpurilor de biti care nu sint altceva decit o structura de o forma special.

Declararea unei astfel de structuri are forma:

Struct numele_struct

{tip nume_1:lung_biti;

tip nume_2:lung_biti;

…

tip nume_n:lung_biti; };

din ac declarare se observa ca numele cimpului si lungimea lui sint separati de caracterul “:”. Numele unui cimp poate sa lipseasca insa alocarea memoriei p/u numarul respectiv de biti se face, ei fiind neaccesibili. Tipul membrilor structurii poate fi int, signed sau unsigned. Daca un cimp e/e de tipul int, at bitul superior e/e rezervat p/u semnul membrului structurii. Nu pot fi folosite tablouri de cimpuri de biti. Operatorul & de evaluare a adresei a unui cimp de biti nu are sens, d/ce cea mai mica unitate de memorie caer poate fi adresata e/e octetul.