Bazele Managementului

Economia antreprenorială – economia în care persistă spiritul antreprenorial. Aceasta nu presupune numai facilitatea creării întreprinderilor noi, dar şi implicarea unor schimbări permanente în activitatea unităţilor economice existente. Inovaţia reprezintă o condiţie obligatorie pentru întreprinderile ce tind spre obţinerea unui succes.

Antreprenoriatul - activitatea proprietarului sau a unor persoane din cadrul întreprinderii în organizarea proiectării, producerii şi realizării produselor şi serviciilor în scopul obţinerii profitului sau a unui efect social (după Bleahman

În Republica Moldova este un singur criteriu de atribuire la intrepridere mica de definire a micului business - numărul de angajaţi. Pînă la 20—întreprindere mică.Între 20-75 întreprindere mijlocie Mai mult de 75 întreprndere mare

. Rolul micilor afaceri în economie

Furnizarea de locuri de muncă Inovarea. Eficienţa sporită Interdependenţa afacerilor. Menţinerea competiţiei. Menţinerea echilibrului economic la nivel micro şi macro –economic Aprovizionarea cu bunuri şi prestarea de servicii către populaţie. Crearea cultului muncii şi răsplata muncii. Înviorarea şi dezvoltarea economică a ţării. Micul business crează o serie de oportunităţi Întreprinderile mici reprezintă un potenţial de dezvoltare a viitoarelor mari întreprinderi.

IV. Sfera de cuprindere a micilor afaceri

Avantajele dezvoltării unei mici afaceri:

1. Satisfacţia de a-ţi controla propriul destin şi independenţa în acţiuni.

2. Posibilitatea unor decizii mai operative şi mai flexibile

3. Adaptarea la particularităţile şi condiţiile locale ale peţii.

4. Cheltuieli operaţionale mai mici.

5. Păstrarea spiritului de antreprenoriat.

6. Posibilitatea de a atinge potenţialul maxim. Cumulul de profesii.

7. Prilejul de a obţine un câştig nelimitat.

8. Şanse pentru a obţine un succes mai rapid.

9. Simpatii pentru businessul mic.

10. Ocazia de a aduce o contribuţie la binele societăţii şi de a primi recunoştinţa pentru eforturile depuse.

Dezavantajele dezvoltării unei mici afaceri..

1. Incertitudinea venitului.

2. Posibilităţi reduse de acumulare a capitalului şi de lărgire rapidă a afacerii.

3. Riscul pierderii întregului capital investit.

4. Un nivel scăzut de trai până când afacerea se stabilizează.

5. Posibilităţi reduse de concurenţă. Deseori întreprinderile mici sunt supuse presiunilor din partea firmelor mari ce fabrică o producţie similară.

6. Responsabilitatea completă.

7. Posibilităţi de gestiune mai reduse comparativ cu firmele mari unde sunt multe persoane competente anume în domeniul gestiunii.

8. Apariţia unor probleme fiziologice.

9. Ruperea legăturilor familiale.

Factori care duc la eşecul micilor afaceri

Factori generali. Supravieţuirea unei afaceri este influenţată de câţiva factori cu caracter general: ciclul economic, inflaţia, rata dobânzii, accesul la capital.

Factori specifici. Alături de factori cu caracter general, există şi unii factori specifici controlabili care influenţează insuccesul unei mici afaceri:

Incompetenţa manageriala. Lipsa de experienţă. Controlul financiar precar. Absenţa planului de afaceri. Lipsa planului strategic. Expansiunea neplanificată. Amplasarea neadecvată. Lipsa controlului stocurilor.

Căi de evitare a eşecurilor: Cunoaşterea detaliată a afacerii. Planificarea. Administrarea resurselor financiare şi Cunoaşterea aspectelor financiar-contabile. Apelarea la sprijinul asistenţei profesionale.

întreprinzător este considerată persoana care iniţiază sau preia o afacere, asumându-şi anumite riscuri pe care cei mai mulţi oameni obişnuiţi nu ar face-o, aplicând cunoştinţele fundamentale într-un mod cu totul original pentru a-şi asigura succesul afacerii.

Viziunea macroeconomică prezintă o paleta largă de factori de succes sau eşec aflaţi în afara controlului întreprinzătorului, care determină intrarea sau nu în afaceri.

Şcoala de gândire de mediu se ocupă cu facturii externi care afectează stilul de viaţă al întreprinzătorilor potenţiali. Ea pune accent pe instituţiile şi valorile care formează un cadru de mediu sociopolitic ce influenţează dezvoltarea antreprenoriatului.

Şcoala de gândire financiară (a capitalului) - procesul de căutare a capitalului (iniţial sau de creştere).

Şcoala de gândire a mutaţiilor se concentrează asupra mutaţiilor realizate în societate.

- mutaţiile politice, determinate de schimbarea regimului, care au permis dezvoltarea antreprenoriatului.

- mutaţiile culturale, cum sunt excluderile pe bază de rasă, sex din unele activităţi, ceea ce determină întrarea indivizilor excluşi din aceste activităţi în afaceri;

- mutaţiile economice, care se referă la variaţiile economiei din cadrul ciclului economic. In perioadele de recesiune şi depresiune se înregistrează pierderi ale locurilor de muncă, ceea ce determină iniţierea de afaceri proprii de către cei care şi-au pierdut locurile de muncă în întreprinderile mari.

Viziunea microeconomică studiază factorii specifici antreprenoriatului şi care sunt deci sub controlul întreprinzătorului.

Şcoala trăsăturilor antreprenoriale se ocupă cu studiul oamenilor de succes şi identifică acele trăsături ce măresc şansele de reuşită în afaceri. În cadrul acestei şcoli există trei concepţii:

O primă concepţie pune accent pe calităţile personale ale întreprinzătorului W.Sombart, care consideră că întreprinzătorul trebuie să posede următoarele calităţi:- vivacitate de spirit, adică o judecată rapidă- inteligenţă, - perspicacitate, respectiv cunoaşterea oamenilor, aprecierea corespunzătoare a colaboratorilor, supleţe şi forţă sugestivă.

Tipurile clasice de întreprinzători, după W. Sombart, sunt: proprietarul funciar, birocratul, speculatorul, negociantul şi manufacturierul.

O altă concepţie consideră că întreprinzătorul este persoana care realizează combinaţii noi. J.Schumpeter care consideră că numai combinaţiile noi îl definesc pe întreprinzător: introducerea unor metode noi de producţie; cucerirea unui nou segment de piaţă, utilizarea unei noi surse de materii prime; realizarea unei organizări noi a întreprinderii. In sfârşit, o altă concepţie pune accent pe motivare individuală a întreprinzătorului. Din aceasta perspectivă, motivele individuale constituie un element esenţial al actului de a întreprinde, ele constituie cauza iniţială, punctul de plecare, motoul personal.