Componentele organizării procesuale

Componentele organizării procesuale sunt:

funcţiunile organizaţiei – sunt reprezentate prin ansamblul activităţilor omogene şi/sau complementare desfăşurate de personal de specialitate, folosind metode şi tehnici specifice, în scopul realizării obiectivelor derivate de gradul întăi;

activitatea – ca o componentă a funcţiunii reprezintă „ansamblul acţiunilor omogene ce se îndeplinesc de personal ce posedă cunoştinţe de specialitate, dintr-un anumit domeniu mai retrâns, cu scopul împlinirii obiectivelor derivate de gradul doi”

atribuţia – este reprezentată de „ansamblul sarcinilor executate periodic de personal cu cunoştinţe specifice unui domeniu restrâns, care concură la realizarea unui obiectiv specific”

sarcina – ca element al atribuţiei, reprezintă „o componentă de bază a unui proces de muncă complex sau un proces de muncă simplu, desfăşurat cu scopul realizării unui obiectiv individual, care, de regulă, se atribuie unei singure persoane

Organizarea structurală se materializează în structura organizatorică ce reprezintă ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice şi ai relaţiilor acestora astfel constituite şi reglementate, încât să asigure premisele organizatorice necesare obţinerii performanţelor dorite.

Organizarea activităţii unei companii internaţionale presupune luarea în considerare a trei principii de bază:

departamentizarea activităţilor;

delegarea autorităţii;

realizarea legăturilor de comunicare

Departamentul constituie o componentă organizatorică a organizaţiei (serviciu, compartiment, divizie etc.), formată din totalitatea persoanelor care desfăşoară activităţi omogene şi/sau complementare în vederea realizării aceloraşi obiective derivate şi subordonate nemijlocit unui manager. Autoritatea reprezintă o anumită putere legitimată de companie (autoritate formală).

Factorii externi.

Distanţa geografică face ca o companiei internaţională să opteze pentru o structură organizatrică grupată, care să reducă cheltuielile de deplasare ale personalului de conducere şi să elimine disfuncţionalităţile legate de o coordonare necorespunzătoare a afacerilor.

Tipul consumatorilor. În funcţie de tipurile de clienţi cărora li se adresează, companiile trebuie să-şi conceapă în mod diferit structura organizatorică.

Reglementările guvernamentale. Disponibilitatea sau refuzul diferitelor ţări de a se implica în afaceri cu firme străine influenţează de asemenea, structura