Comportamentul Organizațional

Organizaţiile - grupare de indivizi care muncesc împreună într-o diviziune a muncii pentru a atinge un scop comun

Gary Johns le defineşte ca şi „invenţii sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort de grup”.

- este un mediu social al cărui scop este de a produce bunuri sau servicii prin intermediul coordonării eforturilor indivizilor şi a grupurilor din care este compusă.

- un ansamblul de resurse umane, materiale, financiare şi informaţionale, reunite şi funcţionând în vederea realizării unui scop .

Comportamentul organizaţional - studiul şi indivizilor şi grupurilor în organizaţii

- studiul şi înţelegerea comportamentului individual şi de grup, a modelelor şi structurilor pentru a îmbunătăţi performanţa şi eficienţa organizaţiei

Domeniul de studiu al comportamentului organizaţional - comportamentul oamenilor;

- procesul de management; - contextul organizaţional în care are loc procesul de management;

- procesele organizaţionale şi munca; - interacţiunile cu mediul extern din care face parte organizaţia.

Surse pentru opinii incorecte: Suprageneralizarea ; Practica organizaţională ; Atenţia mediilor de informare ; Judecăţile de valoare

Abordarea contextuală: explică de ce nu există un „cel mai bun mod”

- există o mulţime de comportamente care pot să fie potrivite pentru o anumită situaţie

-învaţă managerii să trateze problemele în contextul situaţiei date

Tehnici de cercetare -Observarea (prin participare și directă) -Cercetarea corelaţiei -Cercetarea experimentală(var. indep/dep)

Diferenţe demografice - sex - vârstă - integritate corporală - grupuri rasiale şi etnice

Aptitudinea reprezintă capacitatea unei persoane de a învăţa ceva.

Abilitatea reprezintă capacitatea existentă a unei persoane de a îndeplini sarcini variate care sunt cerute de un anumit post şi include atât cunoştinţe cât şi talente.

Personalitatea reprezintă profilul general sau combinaţia de caracteristici care cuprind natura unică a unei persoane şi care influenţează modul în care acea persoană reacţionează şi interacţionează cu alţii.

Abordările nomotetice sunt concentrate pe culegerea de date şi urmăresc identificarea anumitor trăsături de personalitate

Abordările idiografice sunt mai degrabă orientate spre a înţelege unicitatea indivizilor şi dezvoltarea ideii de sine

Abordările complementare vin să se plaseze între cele două abordări de mai sus. Aici se plasează teoria lui Freud. El aparţine abordării idiografice prin aceea că este interesat de dezvoltare, dar în acelaşi timp nu este de acord cu modificarea şi creşterea personalităţii după copilărie.

Abordările nomotetice - teoria lui Eysenck – a tipurilor principale de personalitate (Extro/introversiune, Neuroticism, Stabilitate )

- teoria lui Cattell – identificarea trăsăturilor de personalitate

Cattell -trăsături de suprafaţă – care se adună într-un tot unitar

-trăsături sursă – care stau la bază şi determină trăsăturile care apar în comportament

Erikson - dezvoltarea personalităţii ca fiind continuă de-a lungul vieţii

- efectul experienţei asupra dezvoltării conceptului de sine şi cum indivizi diferiţi rezolvă conflicte personale

- există opt stagii ale vieţii, fiecare dintre ele având o serie de conflicte care trebuie rezolvate. Rezolvarea cu succes va duce la o personalitate sănătoasă, iar dificultăţile în primele stagii pot produce probleme mai târziu.

Sigmund Freud sau abordarea psihoanalitică - experienţele din copilărie, în special pe cele care vizează relaţiile cu părinţii şi traume;

- diferite niveluri de conştientizare şi influenţele subconştientului asupra comportamentului;

- înţelegerea întregii persoane în relaţie cu trecutul său

-identitatea – a obţine satisfacţie şi a căuta plăcere

- eul – instinctele de identitate canalizate spre comportamente social acceptate

-supereul - conştiinţa

Mecanismele de apărare observabile la locul de muncă:

raţionalizare – elaborarea de scuze sau motive care să justifice raţional ceea ce facem impulsiv;

proiecţie – atribuirea altora a unor sentimente sau motive indezirabile pentru a ne proteja;

regresie – adoptarea unor comportamente coplilăreşti;

fixaţie – comportamente şi atitudini inflexibile şi rigide;

compensare – exercitarea unui efort suplimentar pentru a excela într-o altă activitate pentru a acoperi eşecul în alta;

identificare – asocierea mentală cu alte persoane şi considerarea calităţilor lor pozitive drept proprii; admirăm pe cineva şi adoptăm atributele pozitive ale acelei persoane.

Disonanţa cognitivă - oamenii au o dorinţă de a menţine o consecvenţă în atitudini, aşteptări şi comportamente –> perturbare -> modificarea atitudinilor, comportamentelor sau pur şi simplu redefinirea situaţiei

Teoria lui George Kelly - oamenii funcţionează ca nişte cercetători care încearcă să înţeleagă lumea şi creează interpretări personale

Marele cinci” sau „Big Five”

Extraversiune - gradul în care cineva este sociabil în opoziţie cu cineva care este timid (deschis, sociabil, asertiv)

Gradul de agreare – măsura în care o persoană este prietenoasă şi abordabilă (de încredere, cooperant, bun la suflet)

Conştiinciozitate – gradul în care o persoană este responsabilă şi orientată spre realizări (reponsabil, demn de încredere, stăruitor)

Stabilitate emoţională – măsura în care o persoană are un nivel corespunzător de control emoţional (liniştit, sigur, relaxat)

Deschidere la nou – măsura în care o persoană gândeşte flexibil şi este receptivă la idei noi (imaginativ, curios, cu orizonturi largi)

Trăsăturile sociale - reflectă modul în care o persoană apare celorlalţi atunci când interacţionează în diverse împrejurări sociale

Stilul de rezolvare a problemelor - culegerea datelor - de la senzaţie la intuiţie - evaluare - de la sentimente la raţionamente

Trăsăturile de concepţie proprie - Locul controlului - măsura în care o persoană se simte capabilă de a-şi controla propria viaţă

-Autoritariarism / Dogmatism. Ambele trăsături au de-a face cu rigiditatea credinţelor persoanei.

- Machiavelism -Autocontrol

Trăsăturile de reglare emoţională - Tip A - sunt caracterizaţi de nerăbdare, dorinţă pentru realizare şi perfecţionism.

- Tip B - mai delăsători şi mai puţin competitivi în relaţie du evenimentele de zi cu zi

Stima de sine este o credinţă despre propria valoare bazată pe o auto-evaluare. Se referă la opinia pe care oamenii o au despre ei înşişi.

Eficacitatea personală poate fi definită prin credinţa unei persoane în abilităţile sale, în aptitudinile de a realiza o sarcină. Cu cît o persoană crede mai mult în abilităţile sale cu atât şansele sale de reuşită cresc.

Valorile pot fi definite ca preferinţe clare privind acţiuni potrivite sau efecte. Valorile reflectă, pentru o persoană, sensul de bine sau rău sau „cum ar trebui” să fie.

Milton Rokeach - valori terminale – reflectă preferinţele unei persoane privind ceea ce vrea să realizeze în viaţă, obiectivele pe care le urmăreşte pe întreg parcursul vieţii;

-valori instrumentale – reflectă mijloacele prin care să fie atinse obiectivele; adică cum ai putea să ajungi la ceea ce îţi doreşti

Gordon Allport - şase tipuri de valori:

-teoretice – interes în descoperirea adevărului prin gândire sistematică şi argumentare.

-economice – interes în utilitate şi practică, inclusiv acumularea bogăţiei. -estetice – interes în frumuseţe, formă şi armonie artistică.

-sociale – interes în oameni şi iubire ca şi relaţie umană. -politice – interes în a câştiga puterea şi a influenţa alţi oameni.

- religioase – interes în unitate şi înţelegerea cosmosului ca întreg

Studiul lui HOFSTEDE - A vizat valorile legate de muncă şi modul în care acestea se integrează în cultură (ansamblul de valori care condiţionează comportamentele şi atitudinile acceptabile sau nu ale membrilor unei societăţi)

-Distanța faţă de putere

-Evitarea incertitudinii

-Masculinitate / feminitate

-Individualism / colectivism

-Orientarea pe termen scurt / lung