Comunicare

- Politica de comunicare a unei firme este un element important al programelor de marketing, o variabila importanta a mixului de marketing. Mijloacele de comunicare sunt diverse si pot fi grupate astfel: 1- comunicarea personala, prin forta de vanzare (este costisitoare,dar eficace ; vanzatorul dialoghiaza direct cu clientul- ; 2- comunicarea prin publicitate (este unilaterala, impersonala, de masa ; este mai putin eficace si mult mai costisitoare- ; 3- alte mijloace de comunicare: relatiile publice, targurile , expozitiile, cadourile publicitare

II- Comunicarea unei firme cu piata se poate face pe doua niveluri: 1- Comunicarea interna constituie, pentru manager, calea principala de atragere a salariatilor la exercitarea activitatilor societatilor ; managerul trebuie sa comunice salariatilor sarcinile pe care le au de indeplinit, problemele referitoare la calitate si fiabilitate, la rentabilitate si economie. La randul lor, salariatii doresc sa cunoasca preocuparile managerului pentru dezvoltarea societatii si procesele umene ale procesului respectiv, masurile preconizate pentru formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului. Exista un sistem de comunicare reciproca. 2- Comunicarea externa a firmei cu piata asigura schimbul de informare a firmei cu piata tinta. Relatia firmei cu piata este bilaterala, ambele indeplinind rolurile de emitator si de receptor. Intre cele doua comunicari exista stranse legaturi: a- comunicarea externa de la piata catre firma serveste pentru adaptarea sau perfectionarea ofertei ; b- comunicarea extrena de la firma catre piata are ca scop proiectarea unei imagini positive ata pentru firma, cat si pentru produsele sale ; c- informatiile primate de la piata catre firma sunt transmise la toate structurile interne pentru o mai buna organizare a productiei, distributiei etc

III- Elemente sau variabie de care depinde comunicarea: 1- Emitatorul (are initiative in emiterea mesajului- ; 2- Mesajul (reprezinta forma fizica a informatiei transmisa de la emitator catre receptor. Poate fi verbal sau nonverbal si trebuie sa fie clar si pertinent- ; 3- Obiectivul comunicarii ; 4- Mediul fizic si uman in care se produce comunicarea ; 5- Transmiterea mesajului cu indicarea suportului (reuniune, comunicat,intrevedere, scrisoare, circulara- si a canalului ; 6- Receptia mesajului (receptorul,executantul,managerul,tertul).

IV- Tipologia comunicarii: 1- In functie de canalul de comunicare avem: a- comunicatii formale precizate riguros, prin intermediul unor acte normative, dispozitii cu character intern, communicate pentru piata, concretizate in informatii strict necesare legate de anumite probleme ; b- comunicatii informale se stabilesc spontan intre diverse posture si compartimente si se reflecta in informatii neoficiale cu caracter personal sau general sau informatii, aprecieri, zvonuri care circula pe piata referitor la firma. 2- In functie de directia/sensul de parcurs al informatiei: a- comunicatii verticale descendente (de la manager catre salariati- se concretizeaza in transmiterea de decizii, instructiuni, regulamente, sarcini sau solicitarea de informatii ; b- comunicatii vertical ascendente (de la subordonati catre manager- sunt furnizate informatii privind realizarile, abaterie, resursele ; c- comunicatii orizontale, intre posturi sau compartimente amplasate pe acelasi nivel ierarhic ; d- comunicatii oblice, intre posturi sau compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferite fara ca intre acestea sa existe relatii de autoritate de tip ierarhic. 3- In functie de continut: a- comunicatii operatorii, utilizate pentru reusita tehnica a sarcinilor circumscrise unor posturi de executie sau management, acestea iau forma explicatiilor (instructiunilor necesare pentru exercitarea sarcinilor si realizarea obiectivelor individuale- ; b- comunicatii optionale, nu vizeaza cu prioritate realizarea obiectivelor individuale circumscrise posturilor, dar sunt foarte importante pentru relatiile dintre salariati (crearea si mentinerea unui climat organizational si motivational propice realizarii obiectivelor firmei- ; c- comunicatii generale (piata firmei, politica sa, punctele forte si slabe ale firmei- ; d- comunicatii motivationale (sunt vehiculate intre manager si exercitanti in legatura cu functia de personal- norme de munca, salarii prime. 4- In functie de modul de transmitere: a- comunicatii verbale (individuale, colective- ; b- comunicatii nonverbale (reprezinta 70% din mesajele ce se transmit si se primesc intr-o conversatie). Produsele unei firme, prin modul de prezentare, (calitate, pret , ambalaj- realizeaza cea mai mare parte a comunicarii nonverbal a firmei cu piata.