Management Bancar

1.STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR.

La modul cel mai general, sistemul bancar al unei ţări este format din Banca Centrală şi băncile din sistem, care în funcţie de natura activităţii sunt:

Bănci comerciale – denumite şi bănci de depozit sau universale;

Băncile de afaceri;

Bănci şi instituţii specializate.

Din punct de vedere al organizării activităţii bancare şi al gradului de specializare, putem vorbi de două sisteme bancare:

• Sisteme bancare ale europei continentale, puţin specializate şi care funcţionează după modelul băncii universale;

• Modelul american aplicat şi în Japonia şi care este bazat pe principiul unei specializări stricte a instituţiilor bancare.

2. ROLUL BANCILOR IN ECONOMIE

Activitatea bancară în economia unei ţări presupune un mod specific de organizare a acesteia, fiind de asemenea domeniul cel mai reglementat.

Precizare: Reglementarea este dată în fiecare ţară de Legea Bancară Naţională care are menirea de a crea condiţii pentru o concurenţă normală, pentru asigurarea solidităţii şi viabilităţii sistemului bancar.

Notă: Pentru ţările Uniunii Monetare Europene, cadrul legislativ este dat de directivele europene transpuse în reglementări naţionale.

Băncile într-o economie au rolul de intermediari financiari principali în relaţia economisire-investire, relaţie decisivă în creşterea economică. Băncile realizează legătura între cei care au nevoie de resurse financiare şi cei care realizează excedente.

Precizare: Rolul de intermediari comerciali se materializează / concretizează şi prin funcţiile pe care le îndeplinesc băncile în economie. Aceste funcţii vizează / se referă la:

a) Distribuirea de credite în economie;

b) Colectarea de lichidităţi;

c) Gestionarea de mijloace şi instrumente de plată;

d) Furnizarea de informaţii şi asigurarea de lichidităţi.

Precizare: În prezent, există o puternică interdependenţă între componentele structurale ale unui sistem bancar naţional. Datorită acestui fapt, falimentul unei bănci poate antrena falimentul altei bănci, şi în ultimă instanţă a sistemului bancar în ansamblu. Apare fenomenul cunoscut sub denumirea de risc de sistem.

Cauza fundamentală a falimentului trebuie căutată în “asimetria bilanţului” = angajamentele unei bănci, obligaţiile ei (reflectate în pasiv) sunt exigibile / lichide în timp ce plasamentele (reflectate în activ) îndeosebi sub formă de credite sunt mai puţin lichide şi mai greu de valorificat (ele sunt extrem de riscante). Din acest motiv, securitatea sistemului bancar reprezintă o problemă esenţială şi o preocupare majoră pentru autoritatea monetară, respectiv pentru banca de emisiune.

3. Functiile bancii centrale. Intelesurile functiei de banca de stat.

Banca centrală reprezintă autoritatea monetară a statului, rolul acesteia decurgând din monopolul asupra emisiunii monetare. În calitate de bancă centrală, aceasta îndeplineşte în principal următoarele funcţii:

Funcţia de emisiune;

Funcţia de bancă a statului;

Funcţia de bancă a băncilor;

Funcţia de centru valutar şi de gestionare a rezervelor valutare;

Funcţia de supraveghere.