Management Financiar

Aşadar, indiferent de mărimea şi forma de proprietate a întreprinderii, managementul financiar îşi asumă în cea mai mare parte răspunderea pentru politica financiară adoptată la nivel microeconomic care urmează a se aplica în vederea atingerii obiectivelor urmărite de proprietarii şi/sau administratorii resurselor financiare. Din acest motiv, multitudinea definiţiilor întâlnite în literatura de specialitate, identifică managementul financiar cu domeniul care se ocupă cu fundamentarea deciziilor financiare la nivelul întreprinderii. Managementul financiar reprezintă un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente şi acţiuni prin intermediul cărora se fundamentează deciziile financiare în contextul realizării unor obiective organizaţionale, formulate printr-o strategie de firmă.

În cazul managementului financiar, obiectivul său general este de a asigura eficienţa constituirii şi utilizării capitalului, realizând pe această cale suportul financiar maximizării valorii de piaţă a firmei şi implicit, creşterea averii acţionarilor. În raport cu acest obiectiv, unii autori definesc managementul financiar şi într-o formă simplificată, focalizându-l numai pe conducerea eficientă a procesului de alocare corectă şi profitabilă a resurselor.

Apreciem că o asemenea privire restrictivă asupra problematicii managementului financiar conştientizează importanţa fundamentării deciziei de investiţii, abordată adesea cu sintagma „alocarea capitalului” („capital budgeting”), dar minimizează problematica stabilirii structurii financiare şi determinării costului capitalului. Or, capitalul reprezintă un factor important de producţie, dar este o resursă limitată, se procură de pe piaţa financiară la un anumit cost. Acest efort financiar face obiectul fundamentării deciziilor de investiţii şi de finanţare, devine implicit, limita minimă a randamentului financiar scontat cu care trebuie valorificate activele firmei şi se înscrie în preocupările managerilor financiari.

Se poate aprecia că decizia financiară devine actul fundamental al managementului financiar, fiind rezultatul unui proces raţional de alegere conştientă din mai multe variante posibile, a unei soluţii considerate optime în planul activităţilor şi operaţiunilor financiare. Fundamentarea corectă a deciziilor financiare nu este posibilă fără o analiză financiară prealabilă al cărei obiectiv constă în diagnosticarea stării de performanţă financiară a întreprinderii la încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească punctele tari şi punctele slabe ale activităţii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii manageriale de menţinere şi expansiune într-un mediu concurenţial. De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor economici şi financiar-bancari pentru fundamentarea unor posibile acţiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. În fine, „bugetarea” oricărei acţiuni a întreprinderii, atragerea de capitaluri externe (proprii şi împrumutate), păstrarea şi extinderea segmentelor de piaţă găsesc în analiza financiară o bază de fundamentare ca premisă esenţială în efectuarea unei judecăţi profesionale şi adoptării de decizii financiare optime.

Aşadar, analiza financiară este integrată în activitatea de conducere a întreprinderii şi oferă cele mai bune soluţii pentru fundamentarea deciziilor financiare. Calitatea deciziilor financiare adoptate va exercita un impact direct asupra gestiunii financiare care reprezintă „ansamblul acţiunilor de administrare (gospodărire- n.n.) a resurselor băneşti ale întreprinderii.” În linii mari putem distinge o gestiune financiară pe termen scurt ( a activelor şi pasivelor circulante de trezorerie, localizate în partea de jos a bilanţului) şi o gestiune financiară pe termen mediu şi lung (a activelor şi pasivelor permanente, situate în partea de sus a bilanţului).

Natura acţiunilor întreprinse de managementul financiar într-un context dat, se subordonează în exclusivitate obiectivelor de bază ale organizaţiei. Pentru marile întreprinderi, acest obiectiv vizează maximizarea valorii întreprinderii (a acţiunilor sale), iar pentru întreprinderile mici şi mijlocii, obiectivul substanţial este asigurarea rentabilităţii şi autonomiei financiare.

În cazul firmelor cu caracter productiv, la care se urmăreşte cucerirea unor noi segmente de piaţă, nu în toate cazurile obiectivul primordial al managementului financiar îl va reprezenta maximizarea valorii întreprinderii, ci asigurarea resurselor de finanţare , de susţinere a manevrelor strategice pentru a putea crea putere economică. Un asemenea obiectiv de anvergură va trece pe un plan secundar realizarea protecţiei mediului înconjurător, salarizarea mai bună a lucrătorilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale acestora, care vor trebui să se supună constrângerilor financiare datorate expansiunii.

În cazul firmelor mici şi mijlocii, obiectivul de bază al organizaţiei este influenţat de afirmarea calităţilor personale ale managerului în a dobândi succesul. În acest caz, în atenţia managementului financiar se vor afla acele acţiuni prin care se vor sublinia performanţele de excepţie ale managerului cum ar fi: acţiuni surpriză la bursă, plasamente de capital surprinzătoare, asocieri în afaceri, în scopul obţinerii unor nivele deosebite de profitabilitate, uneori ieşite din comun. Este de remarcat că nu întotdeauna ideile de afaceri ale managerilor sunt agreate de acţionari/proprietarii de capitaluri, fapt care generează conflicte de interes, asupra cărora vom reveni ulterior.

În fine, în cazul firmelor aflate în lichidare, fie ca urmare a unei acţiuni voluntare, fie a uneia judecătoreşti, obiectivul managerial este acela de a continua afacerile, până la desfiinţare, prin atenuarea cât mai mult posibil a efectelor nefavorabile rezultate prin aplicarea deciziei de lichidare. Pentru managementul financiar este important ca la finele perioadei de lichidare să se stabilească o concluzie clară privind situaţia financiară şi modul în care se sting obligaţiile de plată şi se recuperează creanţele.

Se poate afirma că prin acţiunile sale, managementul financiar trebuie să asigure, atât supravieţuirea firmei, cât mai ales consolidarea situaţiei sale, probată prin obţinerea unor performanţe de piaţă notabile.

Pornind de la aceste obiective, managementul financiar îndeplineşte succint următoarele atribuţii:

- evaluează eforturile financiare ale tuturor acţiunilor care urmează a fi întreprinse într-o perioadă de gestiune dată;

- asigură la momentul oportun, în structura şi condiţiile reclamate de necesităţi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;

- urmăreşte modul de utilizare al capitalului şi gradul de influenţă a factorilor de decizie din celelalte centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări eficiente a tuturor fondurilor atrase în circuitele financiare;

- asigură şi menţine echilibrul financiar pe termen scurt şi pe termen lung în concordanţă cu necesităţile întreprinderii;

- urmăreşte obţinerea rezultatului financiar scontat şi îl repartizează pe destinaţii.

Managementul financiar, în calitate de componentă de bază, de sine stătătoare a managementului general al organizaţiei, îndeplineşte două funcţii esenţiale şi anume:

a) planificarea şi controlul activităţii organizaţiei prin prisma criteriilor şi mijloacelor specifice finanţelor;

b) fundamentarea şi adoptarea de decizii financiare, legate de îndeplinirea obiectivelor propuse prin programe, cu luarea în considerare a criteriilor de eficienţă financiară.

Rolul managementului financiar este de a crea un cadru de acţiune favorabil, în care urmează să se stabilească conexiunile fireşti dintre obiectivele financiare ale firmei, valoarea de piaţă a acesteia, mijloacele şi instrumentele folosite pentru măsurarea performanţelor sale financiare. Această triadă este absolut necesară deoarece odată ce obiectivele firmei au fost identificate, definite şi evaluate, performanţele obţinute la nivel microeconomic trebuie monitorizate şi analizate.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor şi realizării funcţiilor specifice managementului financiar, este necesar ca întreprinderea să deţină personal calificat în posturi ce reclamă competenţe decizionale. Nu se poate susţine că numai personalul de specialitate din compartimentul financiar al firmei realizează acţiuni specifice managementului financiar. Prin implicaţiile de natură financiară pe care le exercită, orice acţiune din domeniul tehnic, comercial, aprovizionare, resurse umane etc, face ca diferiţi decidenţi de diferite profesii, din diferite centre de responsabilitate, să se implice în acelaşi timp, în înfăptuirea managementului financiar eficient. Avantajele unui management financiar eficient sunt următoarele:

-controlul mai uşor al fluxurilor de venituri şi cheltuieli;

-adoptarea ĩn cunoştinţă de cauză a deciziilor financiare importante pentru viitorul ĩntreprinderii;

-furnizarea către investitorii potenţiali, ĩn orice moment, de informaţii despre planurile financiare ale ĩntreprinderii;

-ĩntocmirea de rapoarte şi analize financiare profesioniste, bine fondate, care iau ĩn considerare variabilele interne şi externe ale ĩntreprinderii;

-creşterea gradului de profitabilitate a afacerii.

Pentru a-şi îndeplini misiunea la nivel microeconomic, managementul financiar se bazează pe un ansamblu diversificat de decizii financiare.