Managementul Aprocizionarii și Desfacerii

Managementul aprovizionarii cu resurse materiale si energetice

Man aproviz repr totalitatea activit prin care se asigura elem materiale si tehnice necesare productiei in volumul si structura care sa permita realizarea integrala a obiectivelor generale ale firmei in cond unor costuri minime si a uniu profit maxim

Obiectivul principal al man aproviz este asigurarea completa, complexa a unitatii ec cu resurse materiale, energetice si echipamente tehnice corespunzatoare calitativ in cond avantajoase si cu un grad mare de certitudine.

Ca process complex , man aproviz cuprinde un nr mare de activitati:

1)identif si stabilirea volumului si structuruu mat si res energ necesare desfacerii de ansamblu a activitatii firmei.

Realizarea acestiu obiectiv are loc prin elaborarea nomenclatorului de materiale si echipamente tehnice care este repr de o lista centralizatoare /un catalog care se elaboreaza dupa anumite reguli si in care trebuie sa se regaseasca toate materialele si echipamentele tehnice care se vor consuma de catre firma in anul in plan.

2)fundamentarea tehnica si ec a planurilor si programelor de aprovizionare .

La nivelul firmelor, cu mult timp inainte de inceperea anului de plan se colecteaza informatii cu privire la cuprinsul planului de productie ,respective tipuri de produse, cantitati, cu privire la mat ce se consuma pt fiecare produs si cu privire la consumurile unitare pt fiecare material si fiecare produs.

3)fundamentarea tehnica si economica a consumurilor , dimensionarea acestora , pt o unitate de produs , respective elaborarea norelor de consum.

Pt realizare, o contributie importanta o adduce compartimentul ethnic care treb sa gaseasca sis a aplice metodele cele mai potrivite de normare a consumurilor avand in vedere ca normele de consum influenteaza in mod direct necesarul total de materiale si nivelul stocurilor.

4)Elaborarea bilanturilor de materiale energie.

Scopul lor este de a identifica locurile , produsele si tehnologiile in care se inreg consumuri mari de mat si energy, precum si produsele la care se pot inregistra mat recuperabile, refolosibile.

5)dimensionarea pt criterii ec a stocurilor de res mat si energetice si a cant de comandat sau a loturilor de aprovizionare.

Aceasta activitate urmareste reducerea imobilizarilor de capital circulant si implicit cresterea vitezei de rotatie a acestuia.

6)prospectarea pitei interne si externe pentru identificarea sau localizarea surselor reale dsi potentiale de aprovizionare.

7)Alegeea materialelor si echip tehnice care rasp cel mai bine pretentiilor consumatorilor interni si care pz avantajele c m mari in procesul de cumparare.

8)alegerea furnizorilor a caror oferta pz cele mai avntajoaseconditii si care asigura certitudini in livrarile viitoare .

9)testarea credibilitatii furnizorilor in vederea incheierii unor contracte sau interventii de lunga durata..

Aceasta presupune colectarea unui volum mare de informatii in legatura cu furnizoriipentru a evalua provitatea morala ,s eriozitatea in afaceri, modul de indeplinire a obligatiilor asumate , puterea financiara si capacitatea de a face fata unor situatii neprevazute.

10)Negocierea si concretizarea rezultatelor acestora in conventii si contracte de lunga durata..

Negocierea =totalitatea discutiilor , targuielilor care au loc intre 2 sau m multi parteneri cu ocazia incheierii unei tranzactii a intrarii/iesirii intr-o afacere sau a dezv afacerii.

11)elaborarea strategiilor de cumparare .a materialelor si a produselor.

Strategia de cumparere e o componenta a strategiiilor generale de aprovizionare si are ca obiectiv procurarea unor produse sau materiale in cele m avantajoase .

12)Urmarirea si controlul derularii contractelor de aprovizionare-desfacere.

Se desfasoara atat la furnizor cat si la comparator pe baza unei duble evidente a livrarilor/cumpararilor respective pe fiecare materie , fiecare furnizor sau consummator.

13)Analiza periodica a stadiului de realizare ,de indeplinire a procesului de aprovizionare.

Se intocmesc rapoarte care se inainteaza conducerii pt adoptarea unor decizii prin care sa se reface ritmicitatea aprovizionarilor sis a se restabileasca unele relatii intre furnizor si consummator .

Organizarea interna a subsistemului de aprovizionare

Derularea normală a proceselor de aprovizionare necesită organizarea, în cadrul structurii manageriale a unităţilor industriale, a unui compartiment de specialitate constituit sub formă de divizie, direcţie, departament, serviciu, birou, în funcţie de volumul şi profilul de activitate, forma de organizare şi mărimea firmei (corporaţie, concern, companie, trust, regie autonomă, societate comercială pe acţiuni sau cu răspundere limitată ş.a.). Acestui compartiment, în funcţie de natura activităţilor care îi sunt specifice, trebuie să i se asigure o organizare internă raţională.

Organizarea structurală proprie influenţează direct funcţionalitatea "subsistemului aprovizionare materială"; o organizare eficientă trebuie să aibă în vedere:

_ identificarea principalelor funcţii ale subsistemului;

_ definirea criteriilor pe baza cărora se va contura organizarea structurală;

_ precizarea rolului subsistemului în cadrul organizării structurale de ansamblu a întreprinderii;

_ stabilirea gradului de centralizare-descentralizare (de delegare a autorităţii şi responsa-bilităţilor pe niveluri ierarhice);

_ definirea precisă a funcţiilor, ca element esenţial al unei structuri organizatorice eficiente ş.a.

Organizarea internă a compartimentului de aprovizionare după acest sistem presupune ca la nivelul "grupei de plan, contractare, evidenţă" să se realizeze activităţi ca: prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor şi programelor de aprovizionare, elaborarea bilanţurilor materiale şi a cantităţilor economice de comandat, selecţia şi testarea credibilităţii furnizorilor, participarea la negocierea condiţiilor de livrare şi încheierea contractelor comerciale, determinarea stocurilor economice, a cantităţilor optime de comandat, întocmirea de situaţii privind stadiul şi gradul de acoperire cu materiale a necesarului, realizarea contractelor de aprovizionare, încadrarea în consumurile specifice din documentaţie şi în nivelul prestabilit al stocurilor.