Managementul aprovizionării și desfacerii

3.3. Indicatorii care definesc continutul planului de aprovizionare materiala

Prin planul de aprovizionare se contureaza politica globala în asigurarea bazei materiale si cu echipamente tehnice necesare unei unitati economice pentru o anumita perioada de timp, de regula un an; orizontul de timp poate fi si mai mare, caz în care, datele de evaluare a strategiei în aprovizionarea materiala au, de aceasta data, un caracter de previziune, de evolutie probabila. Acestea reprezinta baza orientativa pentru delimitarea cadrului în care conducerea unitatii economice îsi organizeaza întreaga activitate de aprovizionare.

În definirea continutului planului si programelor de aprovizionare materiala se au în vedere "obiectivele strategice specifice acestui domeniu de activitate, ca si modalitatile de actiune care asigura îndeplinirea lor.

"Obiectivul de baza" al strategiei în aprovizionare este: "acoperirea (asigurarea) completa si complexa a cererilor de consum ale întreprinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp, în conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vânzare avantajoase, prezinta grad ridicat de certitudine în livrari, care antreneaza pentru achizitie, transport si stocare un cost minim.

Acestui "obiectiv de baza" i se asociaza o serie de obiective derivate între care

retinem:

- formarea unor stocuri minim - necesare, care asigura o viteza accelerata a mijloacelor circulante aferente;

- mentinerea stocurilor efective în limitele maxime si minime estimate;

- protectia si conservarea rationala a resurselor materiale pe timpul depozitarii-stocarii;

- asigurarea unui grad de certitudine ridicat în aprovizionarea materiala pe un orizont lung de timp.

- îndeplinirea unor asemenea "obiective" necesita punerea în valoare a urmatoarelor modalitati de actiune:

- elaborarea unor planuri si programe de aprovizionare fundamentate pe baza de documentatie tehnica si economica de executie a produselor, lucrarilor si prestatiilor,

- prospectarea pietei din amonte în vederea depistarii furnizorilor cu cele mai avantajoase conditii de livrare si testarea credibilitatii acestora;

- pregatirea judicioasa, în amanunt, a actiunilor de negociere în scopul obtinerii unor preturi avantajoase la achizitia resurselor materiale si echipamentelor tehnice, a rabaturilor comerciale, a bonificatiilor;

- preocuparea continua pentru organizarea si concretizarea cu preponderenta pe baza de contracte comerciale, a reiatilor de colaborare cu partenerii furnizori, încheiate pe un orizont cât mai lung de timp - aspect care asigura stabilitate în timp în aprovizionarea materiala;

- aplicarea unor modele economico-matematice exigente în dimensionarea stocurilor, a unor metode si tehnici eficiente si de utilitate practica pentru urmarirea si controlul dinamicii stocurilor;

- asigurarea unor conditii rationale de protectie-conservare a resurselor materiale pe timpul stocarii;

- aplicarea în procesele de aprovizionare-stocare a unui sistem informational simplu, operativ, cu sfera extinsa de cuprindere, informatizat s.a.

Pe aceasta baza strategica se trece la elaborarea pianului si programelor de aprovizionare materiala a întreprinderilor.

Continutul final al planului de aprovizionare trebuie sa evidentieze o situate reala, judicios dimensionata în ceea ce priveste volumul necesarului de consum, care se va corela ulterior cu strategia generala conturata de conducerea asigurarii materiale în raport cu tendintele si mutatiile ce se înregistreaza pe piata interna si internationala de materii prime. Ca urmare, strategia în aprovizionare se va afla continuu sub influenta modificarilor de ordin tehnic, tehnologic si organizatoric care au loc în unitatile economice, acelor legate de volumul si structura activitatilor specifice acestora, a rezultatelor cercetarii stiintifice care contribuie ia îmbunatatirea structurii materiale necesare, la extinderea folosirii de înlocuitori, a materialelor refolosibile, la reducerea consumurilor specifice de resurse materiale si energetice si, nu în ultimul rând, a mutatiilor de pe piata de furnizare.

Toate aceste elemente prezentate mai sus evidentiaza faptul ca, prin strategia k aprovizionam, se urmareste ca permanent sa se asigure o "stricta" corelare între necesitatile de consum ale unitatilor economice cu potentialul, pe structura, de resurse materiale care poate fi asigurat aceasta în scopul îndeplinirii "obiectivelor" de ansamblu ale activitatii unitatilor economice,

"Continutul" planului si programelor de aprovizionare a unitatilor economice se defineste prin mai multi "indicatori specifici" care, în functie de natura lor economici pot fi grupati pe doua categorii:

a. "indicatori" care reflecta necesitatile (cererile) de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, lubrifianti, piese de schimb s.a., destinate realizati activitati de ansamblu a unitatii economice, în primul rând a celei de baza (fabricatia de produse, executarea de lucrari sau prestatia de servicii), în vedem îndeplinirii obiectivelor strategice finale;

b. "indicatori" care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala cu resurse materiale a necesitatilor de consum (de ia pct. a).