Managementul Serviciilor - Subiecte Rezolvate

Premise ale manag. serv. Definitii ale managementului

a)man se regaseste si in sectorul serviciilor

b)man se exercita intr-un mediu socio-politic si economic intr-o continua schimbare

c)man se exercita in conditiile cresterii complexitatii si incertitudinii vietii sociale si contradictiilor si dilemelor pe care le genereaza

d)man se exercita in conditiile impactului profund al progresului tehnic si revolutiei informationale

e)man se exercita in conditiile unor confuzii privind intelegerea si utilizarea termenilor creati pentru descrierea diferitelor aspecte ale cadrului managerial.

Cuvântul management derivă de la latinescul “manus” (mână) şi reprezintă ca expresie

literară “manevrare” sau “pilotare”. Managerul este cel care se ocupă cu pilotarea, cu conducerea.

De la latinescul „manus” s-a format în franceză „manège” de unde a fost împrumutat în

engleză, apărând cuvintele derivate manager şi management, ceea ce înseamnă conducător şi

conducere.

Deci, din punct de vedere etimologic, management înseamnă a conduce în mod eficient.

Complexitatea semantică a termenului este determinată de sensurile sale multiple, între

acestea amintim :

1. managementul se constituie ca o ştiinţă, adică un ansamblu organizat şi coerent de concepte,

principii, metode şi tehnici prin care se explică fenomenele şi procesele în conducerea organizaţiilor.

2. managementul reprezintă de asemenea, o artă, care reflectă latura sa pragmatică şi constă

în măiestria managerului de a aplica la realităţile practice concrete, în condiţii de eficienţă, cunoştinţele

ştiinţifice pe care le deţine.

3. managementul reprezintă o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a vedea,

a dori, a căuta şi accepta progresul.

Desigur, au fost date şi se vor mai da multe definiţii managementului. Considerăm că

managementul, ca acţiune practică, desemnează un sistem de principii, cerinţe, reguli şi metode de

conducere precum şi talentul de a le aplica.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus putem afirma că managementul reprezintă un complex

de acţiuni desfăşurate cu scopul de a asigura funcţionarea normală, eficientă a colectivităţilor

umane organizate (întreprinderi, instituţii publice, organizaţii politice, unităţi de învăţământ)

în ansamblul lor cât şi a fiecărei verigi structurale componente. El are ca scop atingerea obiectivului

organizaţiei în condiţiile utilizării judicioase a resurselor materiale, umane, financiare proprii şi atrase.

2.Concepte generale care arata cum se organizeaza un sistem de management.

Prima categorie de concepte arată cum se organizează un sistem.

Obiectivul (scopul, finalitatea, misiunea) reprezintă principiul organizator al oricărei structuri şi răspunde la întrebarea “Ce vrem?”

Resursele, care răspund la întrebările “Cu ce?”, “Cu cine?”, se stabilesc ulterior precizării

obiectivului pe care-l pot modifica, după cum procesul poate aduce schimbări atât în obiectiv cât şi în resurse, iar optimizarea le poate schimba pe toate trei.

Procesul răspunde la întrebarea “Cum?” şi arată modalitatea de transformare a resurselor în

vederea atingerii obiectivului stabilit.

Optimizarea decurge din imperativul “Cât mai bine”.

Regulile tehnice ale optimizării sunt cuprinse în cercetările operaţionale care constituie azi o

ramură a matematicii de sine stătătoare.

3. Concepte generale care arata cum functioneaza un sistem de management.

A doua grupă de concepte corespunde unor proprietăţi generale ale sistemelor, ne arată cum

funcţionează un sistem.

Autonomia de funcţionare se deduce din proprietatea sistemelor (structurilor) şi subsistemelo

biologice şi sociale de a se autoregla. Dacă un sistem nu ar avea un anumit grad de autonomie, nu ar putea fi condus, pentru că ar reclama un număr foarte mare de instrucţiuni detaliate.

Adaptabilitatea este capacitatea unui sistem de a-şi păstra stabilitatea (de a nu se strica)

atunci când asupra sa acţionează perturbaţii exterioare.

Organizarea ţine de structura internă a sistemului, de coeziunea elementelor acestuia. Se

consideră că organizarea este bună când corespunde funcţiunii şi mecanismului cu care lucrează structurile (elementele) sistemelor (serviciilor publice).

Planul reprezintă instrumentul prin care se materializează mijloacele necesare pentru

realizarea obiectivului propus.

Planificarea, completată cu prognoza, previzionează termenele pentru realizarea obiectivelor.

Incluziunea înseamnă integrarea într-o structură mai largă (vezi integrarea României în

Uniunea Europeană). Toate structurile sociale există şi funcţionează ca sisteme deschise.