Sisteme Performante de Management al Producției

1.1. Conţinutul managementului producţiei, instrumentarul şi procedeele folosite pentru tratarea problematicii acestuia se individualizează un numai la nivelul fiecărei întreprinderi, în funcţie de profilul şi specificul activităţii ei, ci şi în fiecare etapă a dezvoltării economico¬ – sociale, odată cu schimbările survenite în contextul concurenţial şi cel general de funcţionare a organizaţiei. Întreprinderile moderne îşi desfăşoară activităţile într-un mediu extrem de dinamic şi tulburent, caracterizat în principal prin următoarele aspecte definitorii:

-accelerarea ritmului schimbărilor;

-accentuarea climatului de incertitudine şi amplificarea riscurilor;

-creşterea exigenţelor clienţilor;

-individualizarea consumatorilor sub raportul nevoilor şi cerinţelor acestora;

devansarea cererii de către oferta de produse;

-globalizarea (mondializarea) economiei şi a pieţelor, cu implicaţii directe asupra creşterii nivelului de concentrare a producţiei;

-accentuarea procesului de descentralizare teritorială şi pe domenii de afaceri a marilor întreprinderi;

-amplificarea concurenţei, atât prin creşterea numărului de competitori cât şi a capacităţii lor concurenţiale;

-realizarea unor schimbări de esenţă în sfera factorilor de asigurare a competitivităţii întreprinderii;

-sporirea importanţei restricţiilor de natură ecologică.

1.2. Odată cu evidenţierea unor caracteristici noi în mediile interne şi externe ale organizaţiilor, cu aplicarea treptată a elementelor novatoare din sfera managementului, s-au impus o serie de principii definitorii pentru sistemele performante de management al producţiei:

-satisfacerea întocmai a nevoilor, cerinţelor şi aşteptărilor particularizate ale diferitelor categorii de clienţi („pieţe – ţintă”);

-adoptarea unui proces continuu de inovare a diverselor laturi ale activităţilor de producţie (tehnologii, echipamente, sisteme de gestiune, portofolii de produse şi altele);

-orientarea permanentă spre schimbare, pentru a reacţiona eficient la modificările frecvente din mediul de competiţie („managementul schimbării”);

-realizarea unui spirit de parteneriat la nivelul organizaţiei şi cu ceilalţi factori ai mediului de afaceri;

-reconsiderarea procesului de informare, în contextul imperativelor introducerii unor sisteme integrate de informatizare a activităţilor privind producţia şi valorificării la un nivel superior a cunoştinţelor („economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe”);

-folosirea unor politici manageriale adecvate pentru antrenarea personalului la realizarea obiectivelor asumate şi acţiunilor angajate în sfera producţiei.

1.3. În aceste condiţii, pot fi semnalate cele mai importante trăsături ale sistemelor performante de management al producţiei.

1.Varietatea – presupune diferenţierea sub raport structural, funcţional şi metodologic a sistemelor de management al producţiei pe, de o parte, în funcţie de domeniul de afaceri în care operează întreprinderea, caracteristicile misiunii ei, particularităţile strategiei şi politicilor manageriale adoptate şi altele, iar pe de altă parte, în raport cu schimbările produse în mediul său concurenţial.

2.Flexibilitatea – constă în adaptarea într-un timp cât mai scurt şi cu costuri reduse a managementului producţiei la modificările frecvente din mediul intern şi extern al întreprinderii; se manifestă tendinţa de evoluţie a acesteia spre „agilitate”.

3.Dinamismul – se concretizează în continua evoluţie a sistemului de management al producţiei, în vederea armonizării lui cu noile realizări din domeniul tehnicii şi tehnologiilor folosite, caracteristicilor profesionale de calificare şi comportamentale ale executanţilor, nomenclatorului de produse etc.; un dinamism stabil se bazează pe existenţa unui spirit de iniţiativă şi inovare continuă.

4.Creativitatea – se referă la adoptarea în sfera producţiei a unui proces de management bazat pe un instrumentar metodologic avansat, aflat într-o continuă perfecţionare şi adaptare la exigenţele actuale.

5.Reactivitatea – se reflectă în capacitatea sistemului de management al producţiei de a reacţiona imediat, în timp real, la diverşii stimuli externi şi chiar de a anticipa acţiunea acestora („trecerea de la reactivitate la „proactivitate”).

6.Rapiditatea – în domeniul producţiei, ea constă în adoptarea unui sistem managerial capabil să asigure diminuarea duratei ciclurilor de producţie, de distribuţie, de inovare şi logistice ale întreprinderii.

7.Eficienţa – abordată în context concurenţial, presupune adoptarea unui sistem de management privind producţia orientat spre folosirea raţională a factorilor de producţie, creşterea profitabilităţii pe termen lung, cu caracter de stabilitate, sporirea competitivităţii întreprinderii şi poziţionarea avantajoasă a acesteia în mediul său de afaceri.